ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 1702/110/2015, la 14.05.2015, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pârâții S.C. F. S.A., U.A.T. Zemeș prin Primar, Județul Bacău, Președintele Consiliului Județean Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamanți a sumei de 870.200 euro, reprezentând daune morale și materiale, din care suma de 200.000 euro reprezintă daune materiale și 50.000 euro daune morale pentru A., suma de 1.000 euro reprezintă daune materiale și 50.000 euro daune morale pentru B., suma de 114.000 euro reprezintă daune materiale, suma de 350.000 euro daune morale și suma de 400 euro/lunar pentru compensarea reducerii capacității de muncă pentru C., suma de 3.500 euro reprezintă daune materiale și 150.000 euro daune morale pentru E., suma de 1.500 euro constituie daune materiale, 150.000 euro reprezintă daune morale și o contribuție de 200 euro/lună până la vindecare și recăpătarea capacității totale fizice și psihice pentru D., ca urmare a evenimentului produs la 08.12.2010.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1.000 alin. (1) C. civ.

Prin sentința nr. 514/10.12.2015, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității lucrului judecat a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A. și a respins acțiunea reclamanților formulată împotriva acestei pârâte; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Zemeș prin Primar, Județul Bacău, Președintele Consiliului Județean Bacău și a respins acțiunea împotriva acestor pârâți.

Împotriva sentinței, reclamanții au declarat apel principal, iar pârâții Președintele Consiliului Județean Bacău și Județul Bacău au declarat apel incident.

Prin decizia nr. 666/30.05.2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul principal declarat de reclamanți și apelul incident promovat de pârâții Președintele Consiliului Județean Bacău și Județul Bacău și a anulat, în parte, sentința apelată, în sensul că a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a trimis cauza pentru rejudecarea cererii în despăgubire formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Zemeș prin Primar, Județul Bacău și Președintele Consiliului Județean Bacău, menținând dispoziția cu privire la admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea cererii formulată în contradictoriu cu pârâta F. S.A.

Recursul declarat de pârâta U.A.T. Zemeș prin Primar împotriva deciziei sus menționate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 847/19.05.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la 21.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 1059/26.10.2017, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, precum și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanții au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 360/02.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin încheierea din 25.04.2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 360/2018, cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acesteia.

Prin decizia nr. 435/27.02.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanți și a casat decizia recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind reînregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă sub nr. x/2017* la 20.05.2019.

Prin decizia nr. 637/23.09.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanți.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, la 31.10.2019, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., cu precizarea că motivele de recurs le vor depune printr-un memoriu separat.

Ulterior, la 07.01.2020 recurenții au înregistrat la dosar memoriul cu motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului, au susținut că instanța de apel nu a făcut o apreciere corectă asupra vinovăției intimaților de producere a accidentului, în sensul că aceștia nu au respectat normele legale și de prevenire a catastrofelor, fiind invocat în mod greșit cazul de calamitate naturală și forță majoră.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții au susținut că decizia instanței de apel este motivată într-o manieră contradictorie și confuză.

Astfel, în totală contradicție se impută recurenților faptul că au omis să indice actele și faptele juridice ilicite cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale a intimaților, pentru ca ulterior în cuprinsul hotărârii să se enumere faptele ilicite arătate prin acțiunea introductivă.

Instanța de apel a analizat unele dintre faptele ilicite indicate de reclamanți și a imputat în mod greșit acestora omisiunea de a arăta care sunt normele de drept care prevedeau în sarcina pârâților obligațiile a căror nerespectare se reclamă, ca în final să se rețină omisiunea pârâtei de a executa măsurile preventive.

Recurenții au mai susținut că la dosar există probe care atestă omisiunea constând în neîndeplinirea obligațiilor de funcționare legală a activității petroliere.

În continuare, au mai arătat că dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești nu are legătură cu prezenta cauză, având în vedere că în penal se urmăresc faptele săvârșite sub incidența penală, nu și consecințele izvorâte din acestea.

S-a susținut că motivarea hotărârii recurate este în contradicție cu decizia nr. 435/27.02.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă într-un ciclu procesual anterior.

Intimații Președintele Consiliului Județean Bacău și Județul Bacău au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamanților și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că instanța de apel în mod corect a reținut că nu sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii civile delictuale.

Intimata U.A.T. Zemeș a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, deoarece motivele de recurs sunt, în linii mari, aceleași cu cele indicate în etapa apelului, iar recursul nu este o cale atac devolutivă.

Recurenții au formulat răspuns la întâmpinări, solicitând respingerea argumentelor invocate de intimați, deoarece aceștia dau dovadă de rea-credință și iresponsabilitate față de prejudiciile create.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Intimata U.A.T. Zemeș a formulat punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), ipoteză care nu se regăsește în cauză, față de împrejurarea că nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu.

Din actele de la dosar, Înalta Curte constată că decizia din apel a fost comunicată recurenților la 15.10.2019, iar declarația de recurs a fost formulată la 31.10.2019, în cuprinsul căreia recurenții au menționat că vor depune motivele de recurs printr-un memoriu separat înăuntrul termenului de recurs.

În cauză, motivarea recursului a fost realizată abia la 07.01.2020, cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile reglementat de art. 485 alin. (1) teza I, coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 487 C. proc. civ., deși comunicare deciziei recurate a fost efectuată la 31.10.2019.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, criticile recurenților dezvoltate prin memoriul separat, depus tardiv, nu pot fi luat în analiză, fiind incidentă sancțiunea nulității întemeiată pe art. 489 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea recursului în termenul legal.

Sub acest aspect, se au în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obligațiile părților privind îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții C., D., B., A. și E. împotriva deciziei nr. 637/23.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.