Decizia nr. 1719/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 5298/2016 a Judecătoriei Bacău

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 11 august 2015, reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C.: - obligarea pârâților la plata sumei de 68.727 RON, reprezentând contravaloare daune materiale produse la punctul de lucru din Bacău, str. x, jud. Bacău; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de Judecătoria Bacău Prin sentința civilă nr. 5298 din 20 septembrie 2016, Judecătoria Bacău a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L., și a obligat pârâții să plătească, în solidar, către reclamantă, suma de 50.102 RON reprezentând prejudiciu produs în perioada 18.05.2011-30.06.2011 la punctul de lucru al societății din municipiul Bacău, str. x. Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții, pârâții fiind obligati să plătească, în solidar, către reclamantă, suma de 3.607,04 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Tribunalul Bacău Prin decizia nr. 695/A din data de 17 octombrie 2017, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis apelul formulat de apelanții-pârâți A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 5298/20.09.2016 pronunțate de Judecătoria Bacău. A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind prescrisă.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 2123 din 29 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursului formulat de reclamanta S.C.M. Proiecte Imobiliare S.R.L. Roman împotriva deciziei nr. 695/A din data de 17 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Bacău Prin încheierea din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău Prin decizia nr. 467 din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată, a admis excepția perimării și, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., a constatat perimată cererea de recurs.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L., prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, solicită respingerea ca nefondată a excepției perimării și admiterea cererii de reluare a judecării cauzei. Prin motivele de recurs reclamanta arată că, deși nu ar fi luat la cunoștință de aceasta, apreciază că hotărârea de perimare nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind dată și cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Arată că în cază sunt aplicabile prevederile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora nu constituie cauze de perimare cazurile când un act de procedură trebuia efectuat din oficiu. Astfel, având în vedere că încheierea de suspendare trebuia comunicată din oficiu părților, conform art. 427 C. proc. civ., termenul de 6 luni pentru perimare trebuia calculat conform art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., de la data comunicării. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recursul a fost comunicat intimaților la 11 noiembrie 2019, astfel cum reiese din dovezile de la dosar, acesția neformulând întâmpinare în termenul prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ. 6. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 16 iunie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L. împotriva deciziei nr. 467 din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 septembrie 2020, cu citarea părților, în ședință publică, când instanța a rămas în pronunțare asupra acestuia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă, prin care se susține aplicarea greșită de către curtea de apel a prevederilor art. 416 C. proc. civ., normă de drept procesual, pot fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar nu din perspectiva pct. 8 indicat prin cererea de recurs. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta a fost indicat doar în mod formal, nefiind dezvoltat prin motivele de recurs, sens în care nu va face obiectul analizei de nelegalitate. Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. În speță, prin încheierea din data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluționarea recursului declarat de reclamanta S.C.M. Proiecte Imobiliare S.R.L. Roman împotriva deciziei nr. 695/A/17.10.2017 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, pentru lipsa părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La 25 iunie 2019 (data poștei) reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, fiind stabilit termen de judecată la 14 octombrie 2019, când Curtea de Apel Bacău, secția I civilă s-a pronunțat prin decizia nr. 467, în sensul respingerii cererii de repunere pe rol, admiterii excepției perimării și constatării ca perimate a cererii de recurs. În cuprinsul dispozițiilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății. Astfel, "judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor". Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ. În speță, cererea de reluare a judecății a fost formulată la 25 iunie 2019, partea lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului, de la momentul suspendării acestuia în data de 17 decembrie 2018, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speță. Nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia termenul de 6 luni pentru perimare trebuia calculat de la data comunicării încheierii de suspendare, justificat prin prisma faptului că acest act de procedură trebuia comunicat din oficiu întrucât alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. trebuie interpretat în corelare cu primul alineat al normei, astfel că sensul lui este acela că actul de procedură la care se referă textul trebuie să fie legat de exercitarea atribuțiilor instanței privind judecata însăși, iar nu a unui demers ulterior măsurii procesuale a suspendării cursului judecății, astfel cum este comunicarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății pricinii. Atâta vreme cât actul de comunicare a încheierii de suspendare nu este unul ce intră în sfera celor menite să contribuie la soluționarea pricinii, respectiv unul care să aibe semnificația unui progres în activitatea de judecată, el nu poate fi privit ca unul care ar afecta starea de rămânere în nelucrare ce este aptă să atragă incidentul perimării. Această concluzie se desprinde și din reglementarea cuprinsă în art. 417 C. proc. civ., care consacră cerința de a se îndeplini "un act de procedură făcut în vederea judecării procesului", fiind astfel neîndoielnică voința legiuitorului de a atribui efect întreruptiv de perimare acelor acte de procedură care au menirea de a conduce la soluționarea/judecarea procesului. Astfel, termenul de perimare a fost corect calculat cu începere de la momentul pronunțării încheierii de suspendare, întrucât de la această dată lăsarea cauzei în nelucrare este imputabilă părților. Necomunicarea către părți a încheierii de suspendare nu poate avea ca efect prelungirea datei de la care începe să curgă termenul de perimare, întrucât funcția procedurală a comunicării constă, de principiu, în marcarea momentului de la care începe să curgă termenul de declarare ori de motivare, după caz, a unei eventuale căii de atac împotriva unei hotărâri. Împrejurarea că încheierea de suspendare a judecății nu a fost comunicată părții nu este de natură să justifice dezinteresul acesteia în continuarea judecății, astfel încât să se susțină că termenul de primare nu a început să curgă. Așa cum s-a arătat anterior, comunicarea încheierii, în acest caz, era necesară doar pentru o eventuală motivare a recursului, ce putea fi exercitat pe toată durata suspendării, conform art. 414 C. proc. civ., iar nu pentru a marca începerea cursului perimării. Astfel, în raport de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 181 alin. (3) C. proc. civ., în speță, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă la data de 17 decembrie 2018 și s-a împlinit la data de 17 iunie 2019. Prin raportare la aceste repere temporale, și observând că cererea de reluare a judecății recursului nu a fost formulată de recurenta-reclamantă înainte de împlinirea termenului de perimare, se constată că, în mod corect, curtea de apel a constatat perimată cererea de recurs. În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a se dispune respingerea recursului astfel susținut.