ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1972/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 06 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. pentru ca aceasta să fie obligată la plata de despăgubiri civile pe ultimii trei ani anteriori datei promovării acțiunii, respectiv 900 euro (25 euro/lunar) și la plata sumei de 25 euro, lunar, cu titlu de chirie pentru suprafața ocupată de pârâtă, de la rămânerea definitivă a hotărârii sau, scutirea de la plata consumului de energie electrică a 1200 kw annual, adică 100 kw pe lună, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinta civilă nr. 7928 din 20 decembrie 2016, Judecătoria Bacău a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. Eon B. S.A., invocată prin întâmpinare, a respins cererea formulată de către reclamantul A. având ca obiect pretenții, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenții formulată de către reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 511 din 27.06.2018, Tribunalul Bacău, secția I Civilă a admis apelul civil declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 7928 din 20 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Bacău, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea cu obligarea pârâtei C. S.A. să plătească reclamantului suma de 663 RON, reprezentând contravaloare lipsă folosință și să încheie un contract de închiriere pentru suprafața de 24,11 m.p., aparținând reclamantului cu o chirie în funcție de prețul pieței; a obligat pârâta să plătească și suma de 2.262 RON către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 173 din 17 aprilie 2019, a admis recursul exercitat de pârâta S.C. D. S.R.L., fostă S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 511 din 27 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, a modificat, în tot, decizia recurată, în sensul că a respins apelul, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 372 din 09 septembrie 2019, Curtea de Apel Bacău a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 173 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 372 din 09.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Împotriva deciziei pronunțate în soluționarea cererii de revizuire a formulat prezenta cale de atac revizuentul A..

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 februarie 2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 10.

În cuprinsul cererii, revizuentul A. a susținut că hotărârea civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău este ilegală "pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 41 din C. proc. civ., din perspectiva în care doamna judecător E., care a judecat cauza în calea de atac a recursului, a făcut parte și din completul de judecată care a pronunțat hotărârea nr. 15/13.01.2020."

În continuare, a arătat că instanța care a pronunțat hotărârea nr. 15/2020, a reținut că, în cauză, contestația în anulare a societății S.C. D. S.A. a fost "sustrasă de la dosar", ceea ce, în opinia sa, conduce la concluzia că atât soluționarea recursului cât și a cererii de contestație în anulare a fost realizată fără atașarea la dosar a acestei hotărâri, fapt ce contravine legii.

De asemenea, a susținut că, existând autoritate de lucru judecat, hotărârea pronunțată în recurs se impunea a fi anulată și din această perspectivă, și că, în mod greșit, instanța de revizuire a reținut că nu au fost invocat motivele de revizuire cuprinse în art. 509 alin. (2) C. proc. civ. prevăzute de "punctul 3, cu nuanțarea citată punctul 4, respectiv, punctele de la 7 la 10".

Dosarul în care a fost pronunțată soluția în recurs a fost, în opinia sa, incomplet, lipsind dosarul nr. x/2018. Ca atare, hotărârea pronunțată în soluționarea recursului este lovită de nulitate față de împrejurarea că hotărârea care proba existența autorității de lucru judecat nu era atașată.

A mai precizat că, în măsura în care instanța apreciază că recursul este calea de atac "corectă", și nu apelul, motivul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488, alin. (1), punctul 1 C. proc. civ., pentru nelegala "alcătuire" a completului de judecată.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă calea de atac a recursului.

Totodată, s-a reținut că în temeiul art. 493 alin. (1) C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra admisibilității în pricipiu a cererii de recurs din perspectiva legalității căii de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 05 iunie, respectiv 09 iunie 2020, iar la data de 15 iunie 2020, recurentul-revizuent A. a depus punct de vedere la raport.

În drept, conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". De asemenea, potrivit art. 513 alin. (5) din același cod, " Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.".

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) Sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;".

În prezenta cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 372 din 09.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, hotărâre prin care s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 173/2019 a aceleiași instanțe, pronunțată, în soluționarea unui recurs, în dosarul nr. x/2015, definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Așadar, contestația în anulare, soluționată prin decizia civilă nr. 372 din 09.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a avut ca obiect decizia civilă nr. 173 din 17 aprilie 2019, pronunțată de aceeași curte de apel, în dosarul nr. x/2015, în recurs.

În aplicarea prevederilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., menționate, decizia civilă nr. 372 din 09.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019 este definitivă, și nu poate fi suspusă controlului de legalitate pe calea recursului.

Cum decizia civilă nr. 372 din 09.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, este una definitivă, reiese deci, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., că și decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2020, prin care a fost soluționată cererea de revizuire exercitată împotriva acesteia, și care face obiectul prezentei căi de atac, este una definitivă, și deci nu este susceptibilă de recurs.

Înalta Curte reține că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 15/2020 din 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 15/2020 din 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.