ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1690/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă la 21.02.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta U.M. 01951 Buzău, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale neachitate în perioada 2010-2016 și a ajutorului bănesc cuvenit la data trecerii în rezervă, conform art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII, Secțiunea a 3-a din Legea nr. 284/2010, întrucât a încetat cauza legală de suspendare a dreptului începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, care a abrogat Legea nr. 284/2010, astfel dispoziția actului normativ în care era prevăzută suspendarea dreptului a devenit caducă, precum și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație de la data plății efective și a dobânzii legale de la data trecerii în rezervă până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 274/02.04.2019, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins excepția prematurității acțiunii; a admis acțiunea și a obligat pârâta U.M. 01951 Buzău să plătească reclamantului ajutorul stabilit, conform art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII - Secțiunea 3 la Legea nr. 284/2010, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicele de inflație, precum și cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Apărării Naționale București pentru U.M. 01951 Buzău solicitând, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind prematur introdusă.

Prin decizia nr. 788/25.09.2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității apelului și excepția autorității de lucru judecat; a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că admis excepția prematurității formulării acțiunii și a respins acțiunea ca prematur formulată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivarea recursului, a susținut că apelul a fost exercitat de o persoană juridică fără calitate procesuală sau fără capacitate de exercițiu, deoarece acțiunea a fost promovată împotriva U.M. 01951 Buzău din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cu entitate juridică, iar apelul a fost declarat de către Ministerul Apărării Naționale, astfel că nu poate fi considerat ca fiind exercitat de partea îndreptățită, neavând calitate procesuală.

Recurentul a mai susținut că apelul promovat, chiar și de o altă entitate juridică decât pârâta, a fost făcut tardiv, fără respectarea termenului legal de 10 zile de la comunicarea sentinței civile primei instanțe, chestiune ce a fost ignorată de instanța de apel.

De altfel, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motivarea primei instanțe fiind corectă și argumentată. În schimb, decizia recurată este motivată ambiguu și foarte sumar, motivarea fiind rezumată la redarea unor declarații sau solicitări ale părților, fără a se justifica în concret soluția dată. Mai mult, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate aspectele sesizate de recurent prin întâmpinare, astfel că a omis să se pronunțe asupra tuturor excepțiilor invocate, cele ale tardivității apelului, lipsei capacității procesuale a apelantului și autorității de lucru judecat.

În continuare, recurentul a relevat pe larg motivele pentru care apreciază că este îndreptățit la plata drepturilor neachitate în perioada 2010-2016 și a ajutorului bănesc cuvenit la data trecerii în rezervă, conform art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII, Secțiunea a 3-a din Legea nr. 284/2010.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 01951 Buzău a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în argumentarea căreia a arătat că hotărârea instanței de apel este definitivă și că nu este supusă recursului, potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 788/25.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă într-un litigiu de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Așadar, față de dispozițiile enunțate, decizia nr. 788/25.09.2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, este definitivă încă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată și cu recurs.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 788/25.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.