ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 39/2020

HOTĂRÂRE

15.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 39/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, reprezentat de diferența salarială dintre indemnizația de încadrare calculată cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006) și indemnizația actuală de încadrare începând cu 3 decembrie 2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința nr. 734 din 3 iunie 2019, Tribunalul Buzău a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiesti și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a admis acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C., a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiesti și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 3 decembrie 2015 și în continuare (pentru reclamanta C. - doar până la data de 3 octombrie 2017), prin valorificarea coeficientului de multiplicare 19,000, a dispus obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiesti și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 și venitul efectiv plătit (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare) (pentru reclamanta C. - doar până la data de 3 octombrie 2017), drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobândă legală penalizatoare aferentă, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 29 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 34 A III.

La termenul de judecată de la 30 octombrie 2019 a fost invocată din oficiu excepția necompetenței funcționale, pe care instanța admis-o prin încheiere. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019, precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești din 22 mai 2019, precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019. Această sentință este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a reținut, în esență că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Așadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluționarea unei cauze, este obligat să își examineze propria competență și să acționeze în consecință.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluționare completului 13 A Civ.

Prin încheierea de la 9 decembrie 2019, pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția de necompetență materială procesuală, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit, LM 34 A III. A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut incidența art. 200 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 482 C. proc. civ.. În temeiul textului citat, la primirea dosarului repartizat aleatoriu, judecătorul va verifica, din punctul de vedere al specializării, dacă cererea este de competența completului sau a secției căreia i-a fost repartizată spre soluționare. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Prevederile legale anterior menționate constituie o aplicare a principiului de drept unanim recunoscut în practica judiciară și în literatura de specialitate, potrivit căruia, competența, fie ea generală ori jurisdicțională (materială ori teritorială) se apreciază în raport cu data sesizării instanței.

Apelurile declarate de pârâți în cauză au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești la 29 iulie 2019, și repartizate aleatoriu completului LM 34 A III, complet specializat în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a Președintelui Curții de Apel Ploiești.

În ceea ce privește efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, instanța a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența materială, procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.

În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 29 iulie 2019 și repartizată aleatoriu completului LM 34 A III, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.

Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 34 A III au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.

În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Curtea reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia președintelui de secție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă complet LM 34 A III, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.