ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 457/2020

Ședința publică din data de 19 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă sub nr. x/2019, reclamantele A., B. și C. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună reîncadrarea acestora și recalcularea indemnizației de încadrare a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu 9 aprilie 2015 și în continuare, pentru viitor, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la calcularea, plata și alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 741 din 3 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor pe capătul de cerere vizând alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Galați, invocată prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Galați, invocată prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, invocată prin întâmpinare.

Prin aceeași sentință a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune referitor la perioada anterioară datei de 29 ianuarie 2016, invocată de pârâții Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Ministerul Justiției.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, fiind obligați pârâții la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 29 ianuarie 2016 și în continuare pentru reclamanta A., iar pentru reclamantele B. și C. doar până la 4 februarie 2019, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006).

Totodată, au fost obligați pârâții la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 29 ianuarie 2016 și în continuare până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare - pentru reclamanta A., iar pentru reclamantele B. și C. - doar până la 4 februarie 2019 (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, criticând sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică.

Cauza a fost repartizată completului LM 18 A II din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 22 iulie 2019.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale, invocată din oficiu și a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate din cadrul secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigiile de muncă, ca urmare a suspendării executării hotărârii nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, completul inițial învestit a evocat dispozițiile art. 231 și art. 269 alin. (1) din Codul muncii și pe cele ale art. 55 din Legea nr. 304/2004, după care a constatat că obiectul acțiunii vizează un conflict individual de muncă, de competența completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, constituie la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

Totodată, a reținut că, la nivelul Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia conflictelor de muncă revenea, de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

Completul inițial învestit a constatat că, prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea președintelui secției I Civile, în sensul de a se repartiza litigiile de muncă tuturor secțiilor non-penale.

A mai reținut că, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Completul inițial învestit a constatat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

A mai reținut că judecătorii secției a II-a Civile și ai secției de contencios administrativ și fiscal, mutați în cadrul secției I Civile, au contestat cele două hotărâri de colegiu, solicitând suspendarea executării lor.

În continuare, același complet a constatat că, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării articolului II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Completul inițial învestit a reținut că este lipsit de relevanță faptul că apelul i-a fost repartizat anterior suspendării executării hotărârilor de colegiu, întrucât momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ.

Același complet a apreciat că principalul efect al suspendării constă în faptul că dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, astfel încât nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Totodată, a reținut că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și art. 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, rezultă că doar colegiul de conducere are competența de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu.

Completul inițial învestit a apreciat că această interpretare fundamentează concluzia că suspendarea executării celor două hotărâri de colegiu are ca efect lipsirea de fundament juridic a completelor nou înființate în materia litigiilor de muncă atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

A mai reținut că, deși pe rolul și în planificarea secției I Civile figurează completele specializate nou înființate, acestea nu au competență materială procesuală în materia litigiilor de muncă, fiind nefuncționale.

De altfel, completul inițial învestit a subliniat că, în urma suspendării executării celor două hotărâri, prin decizia nr. 7 din 22 august 2019 Președintele secției I Civile a dispus blocarea completelor nou înființate și atribuirea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu.

În final, a reținut că, de vreme ce completelor nou înființate nu le mai pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu mai pot soluționa astfel de cauze, nemaiavând competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu.

La 6 noiembrie 2019, cauza a fost repartizată completului 6A CIV din cadrul aceleiași curți de apel.

Prin încheierea din 11 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a completului 6A CIV și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două complete și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, completul ulterior învestit a evocat măsurile dispuse prin hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, după care a reținut că aceste hotărâri au fost suspendate prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeș.

Același complet a reținut că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

De asemenea, completul ulterior învestit a constatat că apelul a fost repartizat completului inițial anterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus măsura suspendării. Or, această măsură produce efecte numai pentru viitor.

Totodată, a apreciat că, dacă completul inițial s-a dezînvestit pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative, ar însemna a se reveni asupra efectelor unui fapt juridic trecut, reprezentat de actul de învestire a instanței.

Completul ulterior învestit a mai reținut că verificarea competenței completului se realizează în raport cu data sesizării completului căruia i s-a repartizat cauza, conform art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Același complet a constatat că primul complet și-a verificat competența în faza de regularizare și nu a constatat incidența vreunui caz care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul hotărârilor de colegiu.

În aceste condiții, completul ulterior învestit a conchis că primul complet a rămas competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 ianuarie 201 sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) și (4) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două complete ale aceleiași instanțe - LM 18 A II și 6A CIV din cadrul Curții de Apel Ploiești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între completele sesizate sunt reciproce și cel puțin unul dintre cele două complete este competent să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamanții au solicitat recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor salariale ca urmare a recalculării acestor drepturi.

Așadar, acțiunea are ca obiect un conflict individual de muncă.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (...)".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă constată că apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, fiind repartizat în mod aleatoriu completului LM 18A II la 22 iulie 2019.

Repartizarea apelului la acest complet s-a făcut în baza hotărârilor nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curții de Apel Ploiești, prin care au fost înființate complete specializate în soluționarea litigiilor de muncă.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Față de caracterul executoriu al acestei sentințe, conform art. 14 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării executării în vederea stabilirii completului competent material procesual să soluționeze apelul.

Astfel, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.

Ca atare, efectele produse de hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și data la care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv 21 august 2019.

Câtă vreme aceste hotărâri nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, ele se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

În aceste condiții, instanța supremă reține că învestirea completului specializat în materia litigiilor de muncă s-a realizat la momentul la care i s-a repartizat în mod aleatoriu apelul declarat în cauză.

Or, repartizarea apelului către acest complet s-a făcut anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeș, prin care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv la 10 iulie 2019.

Prin urmare, la momentul învestirii sale, completul specializat în materia litigiilor de muncă era competent material procesual să soluționeze apelul declarat în cauză.

Cum măsura suspendării executării produce efecte numai pentru viitor, rezultă că această măsură nu a afectat competența materială procesuală a completului inițial, acesta fiind învestit cu soluționarea apelului anterior datei dispunerii suspendării.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit - LM 18 A II - din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2020.