ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1684/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin decizia nr. 553/05.03.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. împotriva sentinței civile nr. 46F/21.05.2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. și prin administrator special C. a declarat revizuire, solicitând anularea hotărârii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, art. 510 și urm. C. proc. civ.

În motivare, a susținut că revizuirea este admisibilă, deoarece hotărârea a cărei anulare o solicită evocă fondul.

Prin prisma motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a susținut că, prin respingerea recursului, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece a reținut inadmisibilitatea cererii de arbitrare sau acțiunii în anulare, deși prin încheierea din 31.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, tribunalul arbitral a respins excepția inadmisibilității cererii, reținând că "prevederile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. actualizat 2017, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 60/2012, în sensul că dispozițiile art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ. sunt aplicabile exclusiv în cazul în care prin hotărârea rămasă definitivă s-a luat act de renunțarea la judecată ori s-a constatat perimarea."

Sub acest aspect, revizuenta a arătat că, prin întâmpinarea din recurs, intimata S.C. D. S.A. nu a invocat excepția inadmisibilității cererii de arbitrare sau acțiunii în anulare, instanța de control judiciar nefiind astfel învestită să verifice legalitatea și temeinicia sentinței din această perspectivă.

Revizuenta a mai susținut că instanța de recurs a încălcat principiul neagravării situației părții în propria cale de atac, non reformatio in pejus, consacrat expres prin art. 502, raportat la art. 481 C. proc. civ., potrivit căruia recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.

De altfel, instanța de recurs nu a făcut o aplicare corectă și legală a acestor dispoziții legale, deși situația de fapt impunea acest lucru.

Astfel, în mod inexplicabil și în afara oricărei norme legale, instanța de recurs a admis, indirect, o excepție a inadmisibilității soluționată în primă instanță împotriva căreia intimata nu a formulat calea de atac, deși avea posibilitatea, preferând să stea în pasivitate, soluția neatacată având putere de lucru judecat.

Prin urmare, se impune admiterea revizuirii, deoarece soluția pronunțată de către instanța de recurs excedează limitele învestirii instanței.

Intimata S.C. D. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității revizuirii, iar în subsidiar a solicitat respingerea revizuirii.

Examinând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, deoarece termenul de o lună de la comunicarea hotărârii reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost respectat, având în vedere că revizuirea a fost promovată la 15.06.2020, iar decizia a cărei revizuire se solicită a fost comunicată la 13.04.2020, calcului termenului fiind făcut conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 41 din Decretul nr. 195/2020, referitor la suspendarea de drept a termenului procedural pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, respectiv până la data de 14.05.2020, inclusiv.

Analizând excepția inadmisibilității revizuirii, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanță, ca expresie a uneia din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Drept urmare, hotărârile prin care se respinge calea de atac a recursului, nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, cale de retractare prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că această condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin decizia nr. 553/05.03.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. împotriva sentinței civile nr. 46F/21.05.2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Având în vedere modalitatea în care revizuenta și-a expus argumentele în motivarea cererii, Înalta Curte reține că este improprie analiza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în revizuirea unei decizii pronunțate în recurs cu privire la dezlegarea dată motivelor de recurs, necompatibilă cu afectarea obiectului pricinii.

Pretinsele neconcordanțe indicate în motivarea cererii de revizuire nu pot conduce la concluzia că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, din moment ce obiectul recursului, hotărârea atacată, a constat în verificarea sub aspectul legalității a hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile.

Or, prin soluția de respingere a recursului nu s-a stabilit o altă situație de fapt și nici nu s-au aplicat în cauză alte dispozițiile legale, revizuenta făcând o confuzie la nivelul instituțiilor procesuale incompatibile, fiind exclus ca prin respingerea unui recurs instanța să nu se fi pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

În consecință, pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire, situație în raport cu care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității revizuirii.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. și prin administrator special C., împotriva deciziei nr. 553/05.03.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.