ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 975/2019

Ședința publică din data de 9 mai 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a calificat excepția lucrului anterior judecat ca fiind o apărare de fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Prin decizia nr. 1457 din 17 octombrie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., în susținerea căreia a arătat, în esență, că solicită revizuirea cauzei întrucât sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. în raport de decizia Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 27 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) teza I C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Această dispoziție legală exclude examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele statuate prin legea procesuală.

În raport de principiul consacrat prin textul de lege sus evocat, admisibilitatea unei căi de atac, și pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzute de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României.

Cererea de revizuire este o cale de atac, de retractare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se poate obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si reluarea judecarii cauzei.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire poate fi formulată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Prezenta cerere de revizuire, a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate într-o cerere de recurs, nesupusă niciunei căi de atac. Or, această decizie nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vreuna din hotărârile strict și limitativ prevăzute de textul legal împotriva cărora se poate formula cerere de revizuire.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ. "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac"

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă nicunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Așa cum s-a arătat, Înalta Curte a fost sesizată cu cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii care nu este supusă niciunei căi de atac, respectiv decizia civilă nr. 1457 de la 17 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, în dosar nr. x/2016, având ca obiect o cerere de recurs.

Fiind atacată o hotărâre de respingere ca inadmisibilă a căii de atac a recursului, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet de filtru, rezultă că cererea de revizuire formulată în cauză, nu este admisibilă, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii.

Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1457 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constatând culpa procesuală a revizuentei în declanșarea litigiului de față, urmează să admită cererea intimaților și să dispună obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată solicitate, astfel cum au fost justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații B. și C. împotriva deciziei nr. 1457 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Obligă revizuenta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților B. și C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.