ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1591/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 25.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 213.328,68 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de montare și demontare a schelei, chiriei si transportului tehnologic a schelei, contravaloarea lucrărilor de montat și demontat popi, chiriei și transportului tehnologic a popilor în vederea efectuării lucrărilor de renovare-modernizare executate la Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale stabilite la dobânda de referință a Băncii Naționale a României aferente sumei de 213.328,68 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de montare și demontare a schelei, chiriei și transportului tehnologic al schelei, contravaloarea lucrărilor de montat și demontat popi, chiriei și transportul tehnologic al popilor în vederea efectuării lucrărilor de renovare-modernizare executate la Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol, începând cu data introducerii prezentei acțiuni și până la plata efectivă a sume datorate; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 2033 din 24.05.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind încuviințarea unei contraexpertize, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a admis în parte cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta la plata acestora către pârâtă, în cuantum de 10.000 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. S.R.L..

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia civilă nr. 632/A din 21 martie 2018, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. și de apelanta-pârâtă B. S.R.L.

Împotriva deciziei civile nr. 632/A din 21 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., indicând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 6 și 8 din C. proc. civ.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență că decizia recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 6, art. 7, art. 16, art. 19, art. 22, art. 179, art. 208, art. 211, art. 214, art. 274, și art. 280 C. proc. civ. și a art. 11 din Legea nr. 304/2004, art. 95 alin. (5) din H.G. nr. 387/2005 (în vigoare la data investirii instanței de fond), art. 6 CEDO, Deciziei nr. 685 din 7 noiembrie 2018 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.

În continuarea motivării recurenta-reclamantă a enumerat încheierile de ședință de la instanța de fond susținând că din probatoriul administrat nu a rezultat o modalitate legală de repartizare a dosarului către un complet selectat în mod aleatoriu ci doar o înlocuire a magistraților-judecători ce formau completul de judecată C19-Fond, rezultând că prin înlocuirea magistraților din acest complet, acesta a fost golit de conținut, concluzionând că Tribunalul București nu a mai respectat repartizarea aleatorie a cauzelor, prevăzută de lege.

Cu privire la motivul prevăzut la art. 488. alin. (1) pct. 6. din C. proc. civ., s-a arătat că decizia recurată a fost data cu încălcarea prevederilor art. 6, art. 7, art. 16, art. 22, art. 179, art. 201, art. 208, art. 211, art. 254, alin. (1), alin. (2), pct. 2, pct. 4, art. 280, art. 338, art. 466, art. 480, C. proc. civ., art. 6 Convenția C.E.D.O., Contractului x/11.02.2013, Contractului de execuție lucrări nr. x/22.10.2012, Buletinului Tehnic de preturi in mica construcție si reparații construcții - august 2014, Legea nr. 10/1995, H.G. nr. 273/1994, art. 1280 art. 1322, art. 1345, art. 1350, art. 1854 alin. (3) din C. civ., precum si textele de lege invocate prin cererea de chemare in judecata.

În detaliere, recurenta a susținut că prin neaplicarea sancțiunii decăderii pârâtei din dreptul de a propune probe și invoca excepții prin necomunicarea întâmpinării în cauză, nu au putut formula un răspuns la întâmpinare fiindu-le astfel vătămate drepturile.

Totodată, susține că deși au solicitat probele prin cererea de apel, acestea au fost respinse ca neutile cauzei, deși a indicat teza probatorie și respectiv utilitatea probelor propuse.

În continuarea motivării recurenta a prezentat critici privind numirea experților, obiectivele raportului de expertiză, răspunsurile expertului și obiecțiile la acest raport, opiniile recurentei privind raportul de expertiză, proba cu interogatoriul și suplimentarea interogatoriului.

În opinia recurentei, decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii și redând fragmente de la pagina 13 din decizia recurată, consideră că deși instanța de apel susține în cuprinsul filei 13 că pârâta nu a solicitat alte probe decât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ulterior se contrazice și afirmă că a solicitat și interogatoriul reclamantei, care a și fost administrat.

Un alt element de contradictorialitate, susține recurenta, este cel de la pagina 15 și, după redarea unor fragmente din decizia recurată, consideră că raportat la împrejurarea că la punctele 5 și 8 din cererea de apel a prezentat aspectele cu privire la netemeinicia sentinței instanței de fond.

In ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a apreciat că hotărârea instanței de apel a fost data cu încălcarea prevederilor contractului x/11.02.2013, contractului de execuție lucrări nr. x/22.10.2012, Buletinului Tehnic de preturi în mica construcție si reparații construcții - august 2014, Legea nr. 10/1995, H.G. nr. 273/1994, art. 1280 art. 1322, art. 1345, art. 1350, art. 1854 alin. (3) din C. civ., precum si textele de lege invocate prin cererea de chemare in judecata.

În susținerea dispozițiilor legale pretins încălcate, recurenta a prezentat formula de calcul pentru stabilirea pretenției în cuantum de 213.328,68 RON, respectiv montare-demontare schela pentru lucrări de construcție, transportul tehnologic, montat-demontat popi pentru lucrări de construcție, aspecte ale situației de fapt privind semnarea și derularea contractului nr. x din 11.02.2013 și actele adiacente.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de recurs si obligarea recurentei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, la 1 august 2019.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2019 potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 noiembrie 2019.

Prin încheierea din data de 19 martie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 632/A din 21 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei recursului trebuie menționat faptul că în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 C. proc. civ. vizează pronunțarea hotărârii când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale (pct. 1) sau de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii(pct. 2).

Din perspectiva acestor motive, recurenta a prezentat critici ce vizează sentința instanței de fond privind modalitatea de repartizare aleatorie a dosarului și compunerea completului în soluționarea cauzei.

Or, în recurs criticile trebuie să vizeze decizia instanței de apel, având în vedere că sentința instanței de fond a fost supusă controlului de legalitate în cadrul căii de atac a apelului.

Fără o prezentare concretă a aspectelor de nelegalitate a deciziei recurate, din perspectiva motivelor de recurs invocate, instanța de recurs nu poate efectua o analiză pertinentă a acestei decizii din perspectiva aplicării normelor de drept incidente.

Simpla menționare a motivelor de recurs, fără a detalia modalitatea în care instanța de apel a încălcat sau nu normele procedurale la care recurenta face referire, nu poate atrage casarea deciziei recurate, astfel încât vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În raport cu aceste dispoziții, recurenta-reclamantă, după prezentarea unei succesiuni de dispoziții legale pretins încălcate, a unor critici privind necomunicarea întâmpinării de către instanța de fond, neîncuviințarea probatoriului propus și aspecte detaliate ale obiectivelor și opiniile privind raportul de expertiză și a unor fragmente din decizia recurată, a susținut că argumentele deciziei recurate sunt contradictorii.

Înalta Curte, reține că nesuplimentarea probatoriului nu poate fi interpretată ca o încălcare a rolului activ al instanței și nici ca un refuz, întrucât procesul civil reprezintă, ca regulă generală, un proces al intereselor private, iar în acest context, rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, cel al disponibilității și respectiv cel al contradictorialității, instanța de apel fiind suverană în a aprecia concludența și oportunitatea administrării probelor.

În ceea ce privește presupusa contradictorialitate a argumentelor deciziei recurate, se constată, contrar susținerilor recurentei, că în expunerea raționamentului logico-juridic pentru fundamentarea soluției pronunțate, instanța de apel a făcut o analiză a motivului de apel privind modul de comunicare a întâmpinării din perspectiva respectării dispozițiilor legale, sens în care a expus, într-un mod sistematic și deloc contradictoriu, argumentele prin care a constatat că nerespectarea termenului procedural în care pârâtul este obligat să depună întâmpinare nu atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a depune întâmpinare, ci din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții de ordine privată.

Exprimarea clară a raționamentului juridic, fundamentat pe argumentele juridice, și evidențierea logicii interne care a condus la adoptarea soluției constituie elemente obligatorii care definesc actul jurisdicțional și care îi conferă forța de convingere, constituind totodată o garanție împotriva arbitrariului.

În concluzie, câtă vreme nu s-a demonstrat că există contradicție între considerentele deciziei recurate sau că au fost reținute motive care nu au legătură cu pricina, criticile aduse de recurentă nu sprijină motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în consecință acest motiv de recurs va fi înlăturat.

Prin urmare, faptul că soluția criticată nu coincide cu modul în care recurenta-reclamantă și-a structurat apărarea și cu propriile convingeri, așa cum rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuție chestiunile de fond, nu constituie motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate.

Distinct de aceasta, se constată că soluția pronunțată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcție de situația de fapt și de probele administrate și că nu se poate reține existența unei contradicții, ci, dimpotrivă, argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, se constată că nu este incidentă niciuna dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absența motivării, contradicția argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv recurenta-reclamantă a susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor contractului x/11.02.2013, contractului de execuție lucrări nr. x/22.10.2012, Buletinului Tehnic de prețuri în mica construcție și reparații construcții - august 2014, Legea nr. 10/1995, H.G. nr. 273/1994, art. 1280 art. 1322, art. 1345, art. 1350, art. 1854 alin. (3) din C. civ., precum si textele de lege invocate prin cererea de chemare in judecata.

Înalta Curte, reține că recurenta-reclamantă a invocat încălcarea menționatelor dispoziții legale privind răspunderea civilă contractuală și îmbogățirea fără justă cauză, fără a arăta în ce constă greșeala instanței de apel din perspectiva aplicării acestor dispoziții legale.

Este de remarcat că în argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă a prezentat formula de calcul pentru stabilirea pretenției în cuantum de 213.328,68 RON, respectiv montare-demontare schela pentru lucrări de construcție, transportul tehnologic, montat-demontat popi pentru lucrări de construcție, aspecte ale situației de fapt privind semnarea și derularea contractului nr. x din 11.02.2013 și actele adiacente.

Or, aceste susțineri nu se circumscriu niciunui caz de casare și nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate ca atare de instanța de recurs, întrucât pentru a motiva recursul în sensul motivului invocat este necesară raportarea criticilor formulate la conținutul deciziei obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalității în care instanța de judecată nu s-a conformat dispozițiilor legale incidente.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă prin invocarea unor pretinse încălcări ale normelor de drept material, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a probatoriului administrat, respectiv a rapoartelor de expertiză administrate în cauză, a situației de fapt și implicit la o soluționare pe fond a cauzei, omițând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate și nu cele de netemeinicie.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente și a făcut o corectă aplicare a acestora la situația de fapt stabilită și că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor în ceea ce privește fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.

Pentru aceste considerente Înalta Cure, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 632/A din 21 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.