ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 22.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 2.897.760.95 Ron reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare executate de către A. și neachitate de pârâtă, la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data achitării integrale a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare, cu plata cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 520 din 15 februarie 2017, a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L. suma de 21.130,12 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 2436 din 04 decembrie 2018 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 520 din 15 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 13.860,23 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

B. S.R.L. a formulat întâmpinare și recurs incident, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului formulat de reclamanta A., ca efect al admiterii excepției de netimbrare, excepției de tardivitate, respectiv excepției inadmisibilității, iar în subsidiar, ca nefondat.

Totodată, a solicitat admiterea recursului incident, în sensul cenzurării considerentelor prin care instanța de apel a reținut că notificarea terminării lucrărilor de către executant nu ar fi o condiție prealabilă sine qua non întrunirii comisiei de recepție, respectiv că reclamanta ar fi suferit un prejudiciu în executarea contractului datorat atitudinii sale contractuale imprudente.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul principal este inadmisibil deoarece nu conține motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursurilor la 1 iulie 2020.

În ceea ce privește recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A., analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se rețin următoarele:

La termenul din 1 iulie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva neachitării taxei judiciare de timbru, excepție care primează întrucât vizează legala sesizare a instanței.

Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligație legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri sau, cum este cazul în speță, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispozițiile coroborate ale art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin adresa emisă la data de 12 iunie 2019 s-a comunicat recurentei-reclamante A., potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, obligația de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 16.291,30 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 și de a preciza cuantumul dobânzii legale aferente sumei de 2.897.760,98 RON, calculată până la data declarării recursului, însă aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte ce au fost comunicate recurentei la 19 iunie 2019, respectiv 3 aprilie 2020, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de la 1 iulie 2020, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului principal declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În ceea ce privește recursul incident declarat de către recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., având în vedere caracterul accesoriu al acestei căi de atac în raport cu recursul principal, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 491 coroborate cu cele ale art. 472 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., va respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2436 din 04 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2020.