ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2480/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 14 iunie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 387.000 de Euro echivalentul în RON la data plății efective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 714 din 14 martie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 387.000 Euro în echivalent in RON la data plații efective.

Intimata a formulat și un apel incident prin care a solicitat schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerii acțiunii pe acest motiv.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 2134A din 19 decembrie 2019 a anulat ca netimbrat apelul incident formulat de apelanta B., împotriva sentinței civile nr. 714 din 14 martie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L..

A respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta A. S.R.L., împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă formulează critici împotriva soluției pronunțată de instanța de apel, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1272 C. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1272 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat obligă numai la ceea ce este expres, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.

În speța de față, din succesiunea actelor juridice încheiate de părți reiese că pârâta a fost de rea-credință în ceea ce privește interpretarea și exercitarea obligațiilor asumate, atât timp cât reclamanta a fost de acord cu vânzarea terenului la un preț sub prețul pieței în condițiile în care i se recunoștea un drept de preemțiune la retransmiterea dreptului de proprietate.

Termenul reținut de către instanța de apel cu privire la oferta de răscumpărare nu reprezintă un termen de decădere în ceea ce privește dreptul reclamantei de a răscumpăra terenul, iar din discuțiile purtate între părți nu se poate concluziona în sensul că reclamanta nu și-a manifestat intenția de a redeveni proprietara terenului. În acest sens, reclamanta a transmis numeroase notificări în acest sens, atât în perioada în care societatea mai avea de restituit credit către pârâtă, cât și ulterior, dar anterior vânzării terenului de către pârâtă unui terț.

În continuare, reclamanta face referire la proba cu înscrisuri administrată în cauză, pe care le apreciază relevante în soluționarea cauzei.

În plus, reclamanta critică considerentele instanței de apel prin care s-a reținut că nu erau îndeplinite condițiile pentru retransmiterea dreptului de proprietate, întrucât prin emailul din 5.06.2014 pârâta recunoscut îndeplinirea obligației de retransmitere, moment la care creditul nu era stins, aceasta având loc la 27.03.2015. Lipsa unui credit reprezintă un argument în plus în ceea ce privește solvabilitatea reclamantei și posibilitatea de materializare a obligației de retransmitere a dreptului de proprietate.

Retransmiterea dreptului de proprietate nu a putut fi realizată din cauza atitudinii duplicitare manifestată de pârâtă, ci nu culpei reclamantei.

În ceea ce privește susținerea instanței de apel potrivit cu care nu s-ar fi făcut dovada faptului că pârâta și-a încălcat obligația asumată prin declarația din 30.09.2011 este apreciată greșită de către reclamantă, din probele administrate rezultând că pârâta a tergiversat îndeplinirea obligației.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, la 18 iunie 2020, intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat, în principal respingerea recursului ca tardiv formulat și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 septembrie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 21 septembrie 2020, recurenta depunând punct de vedere.

La termenul din 26 noiembrie 2020, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".

În acest context, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2134A din 19 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 11.122,81 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși prin adresa emisă la 20 mai 2020, aflată la dosar recurs i s-a pus în vedere obligația timbrării recursului, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Având în vedere considerentele evocate, Înalta Curte în temeiul art. 32, 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2134A din 19 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2134A din 19 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2020.