Decizia nr. 2639/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea litigiului Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 23.08.2016, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată la data de 09.01.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Penitenciarul Jilava, Penitenciarul Giurgiu și Penitenciarul Rahova, obligarea acestora la plata de despăgubiri pentru daune morale, în cuantum de 500 000 euro, motivat de împrejurarea că în perioada 2008-14.04.2015 s-a aflat în stare privativă de libertate și nu i-a fost acordat dreptul la vizită intimă, ceea ce i-a afectat dreptul la viața privată și de familie. Totodată, reclamantul a arătat că dispozițiile art. 69 din Legea nr. 254/2013, care limitează persoanelor aflate în stare de deținere dreptul la vizită intimă, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 222/02.04.2015. Prin sentința nr. 1114/15.02.2017, Judecătoria Sector 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 94 lit. k) și art. 95 C. proc. civ. și de valoarea obiectului cererii. Pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 30.03.2017, sub nr. dosar x/2017

Sentința Tribunalului București Prin sentința nr. 991/07.07.2017, Tribunalul București, secția a V a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. față de acești pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Penitenciarul Rahova; a admis, în parte, acțiunea, față de pârâții Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Jilava și Penitenciarul Rahova; a obligat pe fiecare dintre pârâții Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Jilava și Penitenciarul Rahova, la plata, către reclamant, a sumei de 2000 de euro (echivalent în RON la data plății), cu titlu de despăgubiri morale.

Decizia Curții de Apel București Prin decizia nr. 1097/A/16.09.2019, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantului împotriva sentinței; a admis apelurile pârâților Penitenciarul București Rahova, Penitenciarul București Jilava, Penitenciarul Giurgiu împotriva aceleiași sentințe; a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată; a menținutdispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor invocate.

Calea de atac a recursului exercitată Împotriva acestei decizii a declarat calea de atac intitulată "apel", înregistrată ca recurs, neîncadrat în drept și nemotivat, reclamantul A..

Procedura filtru Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 08.10.2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. și a acordat termen pentru soluționare în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 09.12.2020. La data de 30.10.2020, intimatul-pârât Penitenciarul Giurgiu a formulat punct de vedere la raport prin care a invocat excepția de nulitate a recursului. La aceeași dată, intimatul-pârât Penitenciarul București Jilava a formulat punct de vedere la raport, invocând nulitatea recursului. La data de 04.11.2020, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat punct de vedere la raport, prin care a invocat excepția de nulitate a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În cauză, reclamantul s-a limitat a arăta că declară "apel" (cale de atac înregistrată și calificată ca recurs) împotriva deciziei nr. 1097/A/16.09.2020 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, manifestare de voință ce a fost inserată pe dovada de comunicare a hotărârii recurate. Dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. civ. enumeră mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, respectiv numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții care exercită calea de atac, numele, prenumele, domiciliul ori sediul intimaților, indicarea hotărârii care se atacă, motivele de nelegalitate și semnătura. Totodată, prin prevederile cuprinse la alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. se stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Ca atare, în raport de dispozițiile anterior menționate, se constată că exercitarea căii de atac s-a făcut cu nerespectarea tuturor cerințelor de formă, ceea ce atrage sancțiunea nulității, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1097/A din 16 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,