ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2610/2020

HOTĂRÂRE
08.12.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2610/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 8 decembrie 2020

1.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, sub nr. x/2018, la data de 28 august 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate: calitatea de proprietar asupra programelor de calculator (soft) implementate pentru pârâtă în perioada 2015-2018 în vederea eficientizării fluxului de comenzi și livrări marfă către export; să fie obligată pârâta să îi achite o cotă de 5% din vânzările la export pentru fiecare an din cei 3 ani anteriori încetării contractului individual de muncă, respectiv pentru perioada mai 2015 - mai 2018 și, în continuare, după data demisiei, o cotă de 10% lunar din încasările la export pe toată durata de utilizare a programelor informatice; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de 15 februarie 2019, instanța a pus în discuție, din oficiu, în baza art. 247 alin. (1) și 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în formularea acțiunii.

Tribunalul Dolj, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 120 din data de 15 februarie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A, sub aspectul ambelor capete de cerere.

1.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă:

Prin decizia civilă nr. 75 din data de 15 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 120 din data de 15 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 21 mai 2020 și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs:

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, respingerea excepției lipsei calității procesual active, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la prima instanță (Tribunalul Dolj) în vederea administrării probatoriilor și continuării judecății pe fond, cu cheltuieli de judecată.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel era obligată să analizeze cauza sub toate aspectele pentru stabilirea existenței sau inexistenței legitimării procesuale active, în condițiile caracterului devolutiv al căii de atac.

A apreciat că în mod greșit a reținut instanța de apel faptul că "aplicația ce avea drept scop eficientizarea fluxului de comenzi și livrări de mărfuri la export a fost dezvoltată de apelantul-reclamant în limita competențelor sale profesionale, la solicitarea superiorului direct și după instrucțiunile colegilor din celelalte departamente";

- De asemenea, recurentul - reclamant a opinat în sensul că susținerile și apărările intimatei-pârâte prezintă neconcordanțe logico-juridice evidente, care rezultă în mod direct din chiar înscrisurile depuse în apărare.

A arătat că a criticat în motivele de apel faptul că, raportat la art. 248 alin. (4) C. proc. civ., prima instanță nu a unit excepția cu fondul și nu a administrat toate probele necesare pentru a-și forma o opinie cât mai aproape de realitate cu privire la "paternitatea" programelor informatice pe care le-a creat sau a celor create de alți salariați ai intimatei-pârâte, sub acest aspect subliniind că:

- programul informatic pe care l-a creat în beneficiul B. S.A. nu a avut nicio legătură cu funcția și postul pe care l-a ocupat în organigrama angajatorului - acela de tehnician IT - dar, mai ales, nu a avut legătură cu atribuțiile specificate în fișa postului depusă la dosar;

- în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, ideile care stau la baza unui program pentru calculator nu sunt protejate;

- sunt neadevărate susținerile conform cărora ar fi fost ajutat/sprijinit în realizarea programului informatic de către un alt salariat al B. S.A.;

- nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 75 din Legea nr. 8/1996, așa cum eronat se susține în considerentele deciziei recurate;

- punctul de vedere al primei instanțe, susținut de decizia dată în apel, creează premisele unei situații contradictorii în privința relațiilor dintre angajatori și angajații departamentelor IT, în sensul descurajării oricărei inițiative creatoare din partea salariaților, inițiative care să ducă la crearea unor aplicații și soft-uri noi, ce nu au legătură cu obligațiile de serviciu ale acestora;

- licențele C. pe care s-a lucrat în acea perioadă în B. S.A. nu au fost toate plătite și achiziționate de intimata-pârâtă; a obținut pe numele său o astfel de licență și a lucrat pe aceasta - care nu era proprietatea intimatei-pârâte;

- partea adversă nu poate susține nici măcar că ar fi lucrat pe licența acesteia C., întrucât a deținut propria licență C..

II.2. Apărările formulate în cauză:

În termen legal, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a combătut cele susținute de recurentul-reclamant prin cererea de recurs și a solicitat, în principal anularea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea excepției nulității recursului, a arătat că, în realitate, recursul vizează, în mod nepermis, netemeinicia deciziei recurate, și nu nelegalitatea acesteia.

În cauză, nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.

II.3 Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: prezenta cale de atac este formulată în termen legal, este legal timbrată, cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reținut că recurentul-reclamant a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., iar intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 8 decembrie 2020, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepția nulității invocată, prin întâmpinare, de intimata-pârâtă B. S.A.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți:

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., art. 489 și art. 499 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reține că, în speță, deși a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel care a determinat respingerea, ca nefondat, a apelului promovat de către acesta și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, de judecata realizată în primă instanță și de aprecieri proprii.

Prin susținerile formulate, recurentul - reclamant nu a indicat nicio regulă de procedură care să fi fost încălcată de către instanța de apel, în sensul art. 488. alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., făcându-se referire doar la faptul că instanța de fond în mod greșit nu a unit excepția lipsei calității procesuale cu fondul cauzei și nu a administrat probatorii în acest sens.

Cu privire la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de asemenea, recurentul - reclamant nu arată care dintre considerentele deciziei instanței de apel sunt contradictorii, apreciind că susținerile intimatei prezintă "neconcordanțe logico-juridice".

Totodată, invocarea formală a dispozițiilor reglementate de art. 75 din Legea nr. 8/1996 nu poate fi considerată o critică de nelegalitate, fără să se arate în concret în ce mod a interpretat sau aplicat greșit instanța de apel aceste dispoziții legale.

Or, criticile formulate de o atare manieră, sunt susțineri de netemeinicie care excedează analiza ce poate fi realizată în faza recursului, având în vedere, pe de o parte, că reprezintă o reluare a celor susținute în apel și aprecieri personale, iar o astfel de motivare a cererii de recurs nu corespunde rigorilor stabilite de lege, și, pe de altă parte, împrejurarea că recurentul-reclamant nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare strict reglementate de lege, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, va constata nulitatea recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2138/2020
Ședința publică din data de 20 octombrie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Cra
ÎCCJ 2020-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1234/2020
Ședința publică din data de 1 iulie 2020 Asupra contestației în anulare, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, reclamanta A. a
ÎCCJ 2019-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1975/2019
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2019 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 august 2015 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obliga
ÎCCJ 2021-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 75/2021
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021 Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă la data de 12.01.2018, reclamanta S.C. A. S.A. a ch
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #178575)
chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, Secția a II-a civilă, la data de 14 noiembrie 2020 sub nr. x/63/2019, reclamanta A. LTD a chemat în judecată pe pârâta B. SA, solicitând instanței ca prin sentința c
Sursă