ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2529/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea formulată la data de 15 iulie 2019, petenții A., B. și C. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 405/22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă în dosarul nr. x/2016, precum și cerere de suspendare a executării a aceleiași decizii.

Prin încheierea din 3 februarie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins cererea formulată de revizuenții A., B. și D. privind suspendarea executării deciziei nr. 405/2019 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Împotriva încheierii din 3 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași au declarat recursuri revizuenții B. și C., precum și revizuentul A..

La 7 septembrie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin care s-a concluzionat că acestea sunt exercitate împotriva unei hotărâri definitive, astfel că urmează a fi analizată de către completul de filtru admisibilitatea căilor de atac.

Prin rezoluția instanței din 27 octombrie 2020 a fost stabilit termen de judecată la data de 24 noiembrie 2020, când Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra chestiunii inadmisibilității recursurilor.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, prin art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se prevede că sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Recursul declarat în cauză de către revizuenții B. și C. a fost formulat împotriva încheierii din 3 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în calea de atac a revizuirii, asupra cererii de suspendare a executării deciziei nr. 405/2019 pronunțată de aceeași instanță în recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, prevederile art. 129 din Constituția României statuând în sensul că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Potrivit art. 512 C. proc. civ., "Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător".

Potrivit art. 484 alin. (5) C. proc. civ., asupra cererii de suspendare a executării "completul se pronunță, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă".

Astfel, față de împrejurarea că încheierea atacată este definitivă, se constată că nu mai este supusă acestei căii de atac.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de revizuenții B. și D., precum și de A., ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de revizuenții B. și D., precum și de A. împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.