ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. x/43/2015, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Târgu Mureș, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș să adopte o hotărâre prin care imobilul cu numărul 542 Târgu Mureș - integral - înscris în C.F. nr. x Târgu Mureș, număr cadastral x cu suprafața din acte 64094 mp și suprafața măsurată de 56697 mp, situat în municipiul Târgu Mureș, să revină (în aceleași condiții în care a fost predat) din domeniul public al municipiului Târgu Mureș și din administrarea Consiliului Local al municipiului Târgu Mureș, în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, obligarea pârâților la încheierea unui protocol de colaborare și asumarea acestuia, care să conțină un termen de îndeplinire a obligațiilor de către Municipiul Târgu Mureș și Consiliul local al municipiului Târgu Mureș potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1147/2010.

La data de 28 ianuarie 2015, pârâții Consiliul Local municipal Tg. Mureș și Municipiul Tg. Mureș au formulat cerere de chemare în garanție, în baza art. 73 alin. (3) din C. proc. civ., solicitând obligarea Agenției Naționale pentru Locuințe la virarea sumelor de bani necesare, în vederea construirii celor 200 de locuințe A.N.L. pentru armată.

Prin încheierea din data de 4 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Local municipal Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Locuințe și au acordat termen pentru continuarea judecății la data de 1 aprilie 2016.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în tot a încheierii, în sensul obligării chematei în garanție Agenția Naționale pentru Locuințe la virarea sumelor de bani necesare construirii celor 200 de locuințe pentru armată.

Referitor la calea de atac exercitată, astfel cum s-a menționat și în practicaua prezentei decizii, în raport cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ calea de atac a apelului, iar cererile de apel formulate în temeiul dispozițiilor C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, ca instanțe de contencios administrativ, reprezintă cereri de recurs.

În motivarea recursului s-a arătat că prin H.G. nr. 1147/2010 s-a aprobat transmiterea imobilului care face obiectul prezentului litigiu (având datele de identificare prevăzute în anexa hotărârii), din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al municipiului Târgu Mureș și în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș.

Au apreciat recurenții, contrar celor reținute de instanța de fond, că este admisibilă cererea de chemare în garanție în condițiile art. 72 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme construirea celor 200 unități locative nu era în sarcina lor, această obligație aparținând Agenției Naționale pentru Locuințe .

Recurenții-pârâți au încunoștințat ministerul reclamant despre îndeplinirea obligațiilor rezultate din adoptarea H.G. nr. 1147/2010, inclusiv înscrierea imobilului situat în Târgu Mureș, în CF nr. x în favoarea municipiului . În bugetul pe anii 2013, 2014 și 2015 s-au prevăzut sumele necesare pentru achitarea studiilor de fezabilitate, precum și pentru începerea lucrărilor de execuție a lucrărilor de amenajări exterioare și branșamente care cad în sarcina acestora.

Cu toate acestea, chemata în garanție Agenția Națională pentru Locuințe nu a procedat la alocarea sumelor de bani necesare realizării investiției, obligație ce îi revenea în exclusivitate și i-a împiedicat pe recurenți să ducă la îndeplinire obligațiile rezultate din H.G. nr. 1147/2010.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurenți pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimații Ministerul Apărării Naționale și Agenția Națională pentru Locuințe au depus fiecare întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea căii de atac promovate și menținerea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, în mod corect instanța de fond apreciind că aceasta nu se fundamentează pe o obligație de garanție sau de despăgubire din partea terței persoane.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Reclamantul Ministerul Apărării Naționale a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având două capete de cerere: unul principal, ce vizează obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș să adopte o hotărâre prin care imobilul cu numărul x Târgu Mureș - integral - înscris în C.F. nr. x Târgu Mureș, număr cadastral x cu suprafața din acte 64094 mp și suprafața măsurată de 56697 mp, situat în municipiul Târgu Mureș, să revină (în aceleași condiții în care a fost predat) din domeniul public al municipiului Târgu Mureș și din administrarea Consiliului Local al municipiului Târgu Mureș, în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale și un al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâților la încheierea unui protocol de colaborare și asumarea acestuia, care să conțină un termen de îndeplinire a obligațiilor de către Municipiul Târgu Mureș și Consiliul local al municipiului Târgu Mureș potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1147/2010.

Instituția "chemării în garanție" este reglementată de dispozițiile art. 72 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că " partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri."

Acest mijloc procesual de atragere a unui terț într-un proces deja inițiat, este admisibil atunci când se fundamentează pe o obligație de garanție, precum și atunci când partea care ar cădea în pretenții ar avea posibilitatea să solicite de la o altă persoană despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut, respectiv pentru obligația ce a fost stabilită în sarcina sa prin hotărâre judecătorească.

Principala critică formulată de recurenții din prezenta cauză vizează legătura care există, în opinia acestora, între obiectul acțiunii reclamantului și cel al cererii de chemare în garanție. Astfel, recurenții apreciază că eventuala admitere a cererii de chemare în judecată și obligarea la adoptarea unei hotărâri de consiliu local sau la încheierea unui protocol de colaborare, va genera obligația de a preda cele 200 de locuințe pentru armată, astfel că se impune obligarea Agenției Naționale pentru Locuințe să vireze sumele de bani necesare construirii acestora.

Această susținere este însă nefondată, este evidentă lipsa unei legături între cele două cereri, câtă vreme obiectul cererii de chemare în garanție se întemeiază pe o altă obligație decât cea pe care o pretinde reclamantul Ministerul Apărării Naționale, în cauză neputându-se vorbi nici despre vreo obligație de garanție sau de despăgubire din partea unei terțe persoane.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1147/2010 sunt foarte clare. Ele obligă Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș să transmită, conform legii, în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, un număr de 200 de unități locative, împreună cu terenul aferent, în ansambluri de locuințe realizate prin programe derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, pe un teren pus la dispoziție de către Primăria Municipiului Târgu Mureș, în timp ce legislația în domeniu stabilește că programul anual de finanțare a construcției de locuințe se aprobă de ordonatorul principal de credite - Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și nu de către A.N.L., aceasta din urmă neavând nici un fel de competență legală în ceea ce privește virarea sumelor pretinse prin cererea de chemare în garanție.

Față de aceste considerente, constatând că în mod legal instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în garanție și nu există motive care să atragă casarea încheierii pronunțate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Târgu Mureș, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș împotriva încheierii din data de 4 martie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM