ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 982/2016

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2768/120/2015, reclamanții A., B., C.,D., E.,F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat DD., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române, obligarea pârâților la acordarea drepturilor salariale cuvenite prin recalcularea gradației corespunzătoare vechimii în muncă, luând în considerare și perioada de studii în unitatea de învățământ militar, respectiv Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza București, până la încetarea raporturilor de muncă și proporțional cu perioada efectiv lucrată; obligarea pârâților să le plătească și diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite vechimii în muncă, prin luarea în considerație a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele efectiv încasate în ultimii 3 ani de la data prezentei solicitări și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de litigiu.

Prin Sentința civila nr. 1031 din 26 octombrie 2015 Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale de ordine publică, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Dâmbovița, secția Civilă a apreciat că se contestă refuzul - apreciat de reclamanți ca nejustificat - al pârâților de plată a drepturilor salariale cuvenite prin recalcularea gradației corespunzătoare vechimii în muncă, luând în considerare perioada de studii în unitatea de învățământ militar, respectiv Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza București.

Întrucât art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004 asimilează actului administrativ unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, și văzând că în aceste condiții, actul administrativ asimilat ce face obiectul cauzei provine de la organe centrale - M.A.I. și I.G.P.R., Tribunalul Dâmbovița a apreciat că este întemeiată excepția necompetenței materiale invocate și a declinat cauza instanței superioare în grad, în temeiul art. 10 alin. ( 1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/42/2015.

Prin Sentința nr. 11 pronunțată în data de 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de reclamanți, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că drepturile salariale la care reclamanții se raportează derivă din raporturile de muncă cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române, aceștia fiind ofițeri activi în cadrul IPJ Dâmbovița, respectiv secția Regională de Politie Transporturi București (O. și R.), așa cum rezultă din adresa nr. x din 10 ianuarie 2015 comunicata de către Ministerul Afacerilor de Interne prin Inspectoratul de Politie Județean Dâmbovița și adresele nr. x din 4 martie 2015 și nr. y din 4 martie 2015 ambele emise și comunicate de către Direcția Generala de Politie a Mun. București, secția Regionala de Politie Transporturi București și diplomelor de licență.

Or, competența instanței este atrasă de obiectul cererii de chemare în judecată, care nu este cel al anulării unui act administrativ - astfel cum a solicitat reclamantul în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/42/2010 al Curții de Apel Ploiești - ci al plății drepturilor salariale cuvenite prin recalcularea gradației corespunzătoare vechimii în muncă, luând în considerare și perioada de studii în unitatea de învățământ militar, respectiv Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza București, până la încetarea raporturilor de muncă și proporțional cu perioada efectiv lucrată; obligarea pârâților să le plătească și diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite vechimii în muncă, prin luarea în considerație a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele efectiv încasate în ultimii 3 ani de la data solicitării și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de litigiu.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., prin care au solicitat obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române la plata drepturilor salariale cuvenite prin recalcularea gradației corespunzătoare vechimii în muncă, luând în considerare și perioada de studii în unitatea de învățământ militar, respectiv Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza București, până la încetarea raporturilor de muncă și proporțional cu perioada efectiv lucrată; obligarea pârâților să le plătească diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite vechimii în muncă, prin luarea în considerație a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele efectiv încasate în ultimele 3 ani de la data solicitării și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 46/1996, O.G. nr. 38/2003, Legea nr. 360/2002.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă că a fost contestat un act administrativ și nici că suma pretins datorată ar reprezenta taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, astfel cum sunt cerințele exprese ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamanții solicitând plata drepturilor salariale cuvenite prin recalcularea gradației corespunzătoare vechimii în muncă, luând în considerare și perioada studiilor efectuate în unitatea de învățământ militar, respectiv Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza București.

Prin urmare, acțiunea formulată de către reclamanți este una în realizare pentru soluționarea căreia competent este tribunalul, fiind vorba de un litigiu de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 1 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2016.

Procesat de GGC - MM