ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5377/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 30.06.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița și Inspectoratul General al Poliției Române, a solicitat suspendarea executării deciziei de imputare până la obținerea unei hotărâri definitive (asupra căreia a renunțat prin cererea de modificare a acțiunii din data de 29.01.2016); admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 159/22.10.2015 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I; anularea Deciziei de imputare nr. 383309/03.06.2015, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, prin care i s-a imputat producerea unei pagube în valoare de 13.044,24 RON, reprezentând cheltuieli de școlarizare, ca fiind nelegală și netemeinică; anularea Angajamentului de plată nr. x/27.09.2007 ca fiind nelegal; obligarea pârâților, conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat din culpa acestora, pentru perioada mai - decembrie 2009, de nerespectarea obligațiilor asumate în angajamentele încheiate cu elevii din instituțiile proprii, în sensul încadrării promoțiilor de absolvenți.

La data de 29 ianuarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Politie Județean Dâmbovița și Inspectoratul General al Poliției Romane, a formulat cerere de modificare a acțiunii introductive în ceea ce privește capătul de cerere privitor la suspendarea executării deciziei de imputare până la obținerea unei hotărâri definitive, în sensul că a solicitat renunțarea la acest capăt de cerere având în vedere că dispozițiile art. 719 alin. (1) și alin. (4), pct. 1, C. proc. civ., prevăd că "suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă: 1. hotărârea sau înscrisul care se executa nu este, potrivit legii, executoriu".

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, la data de 16 februarie 2016, acesta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de A..

Pe cale de excepție, referitor la ultimul capăt de cerere, a solicitat respingerea acestuia, ca inadmisibil și ca fiind tardiv introdus.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, la data de 1 martie 2016, acesta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a mai invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru petitele 1 și 3 din cerere.

Prin sentința nr. 760 pronunțată în data de 27 septembrie 2016, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița și Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect suspendare executare act administrativ, anulare act administrativ - fond, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pe rolul Curții de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată la data de 16 noiembrie 2016 sub nr. x/2016.

La data de 30 ianuarie 2017, prin precizările formulate pârâtul Inspectoratul General al Poliție Române a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acestui capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 159/22.10.2015 emisă de Comisia de Jurisdicția a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Având în vedere a aceste aspecte, a apreciat ca fiind necesară introducerea în cauză a Ministerului Afacerilor Interne în calitate de pârât.

Prin încheierea din data de 1 februarie 2017, având în vedere dispozițiile art. 78 alin. (2) și (3) C. proc. civ., față de pozițiile procesuale exprimate de părțile din dosar, inclusiv de către reclamant, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică și a prorogat discuția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 februarie 2017, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea acțiunii.

Prin încheierea din data de 22 februarie 2017, instanța a prorogat discuția cu privire la excepțiile invocate, respectiv: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului General al Poliției Române, excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea angajamentului de plată și excepția inadmisibilității cererii având ca obiect obligarea celor două instituții la despăgubiri.

Prin încheierea din data de 22 martie 2017, instanța a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anulare angajament nr. x/116/27.09.2007, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor I.P.J. Dâmbovița și I.G.P.R. la despăgubiri și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. pentru capetele de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 159/22.10.2015 și anularea angajamentului nr. x/27.09.2007, potrivit considerentelor acestei încheieri și a prorogat a discutarea și calificarea excepției tardivității invocată de către pârâta I.P.J. Dâmbovița.

La termenul din data de 5 aprilie 2017, în temeiul art. 152 C. proc. civ., instanța a calificat excepția tardivității ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca fiind neconcludentă soluționării cauzei proba cu înscrisuri.

De asemenea, prin încheierea din data de 5 aprilie 2017, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune a capătului de cerere având ca obiect anulare angajament nr. x/116/27.09.2007, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița și Inspectoratul General al Poliției Române la despăgubiri, a încuviințat în parte proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate cererii de chemare în judecată, a respins ca neconcludentă solicitarea unor probe suplimentare având ca obiect contractul de școlarizare și programa școlară și a prorogat discuția privind admisibilitatea probei cu expertiză contabilă, potrivit considerentelor acestei încheieri.

La termenul din data de 5 aprilie 2017, instanța a respins încuviințarea probei cu expertiză contabilă având în vedere soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița și Inspectoratul General al Poliției Române la plata despăgubirilor constând în prelungirea nejustificată a anului școlar în perioada 2008-2009.

Soluția primei instanțe

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune a capătului de cerere având ca obiect anulare angajament nr. x/116/27.09.2007, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița și Inspectoratul General al Poliției Române la despăgubiri.

Prin sentința nr. 139 din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, cauză declinată potrivit sentinței civile nr. 760 din data de 27 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 5 aprilie 2017 și sentinței nr. 139 din 21 iunie 2017 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a încheierii din 5.04.2017 cu privire la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune vizând capătul 4 de cerere, precum și casarea în totalitate a sentinței civile nr. 139 din 21.06.2017, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea opțiunii sale procesuale recurentul a susținut, în esență, următoarele:

Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea și totodată a schimbat natura actului juridic dedus judecății.

Dreptul la acțiune privind solicitarea de despăgubiri prin capătul de cerere nr. x nu este prescris, data nașterii acestuia fiind aceeași cu cea a emiterii Deciziei de imputare, respectiv 3.06.2015, având în vedere că solicitarea de despăgubiri a fost determinată de aceasta, fiind previzibilă și o eventuală compensare.

Angajamentul de plată nr. x/27.09.2017, nu poate fi calificat drept un act juridic civil anulabil, doar în condițiile existenței unor vicii de consimțământ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul reclamantului este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, în anul 2007, recurentul-reclamant a promovat examenul de admitere organizat de Școala de Agenți "Vasile Lascăr" Câmpina, ocazie cu care a semnat un angajament, prin care s-a obligat ca "după acordarea gradului de agent de poliție, să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unitățile și garnizoanele, în care va fi încadrat sau mutat ulterior, în raport de nevoile Ministerului, în caz contrar, asumându-și obligația de a restitui cheltuielile de întreținere, pe timpul cât a fost școlarizat. Angajamentul sus menționat a fost înregistrat la Școala de Agenți, Vasile Lascăr Câmpina sub nr. x/27.09.2007.

Începând cu data de 1.12.2009 recurentul a fost numit în funcția de agent debutant la Postul de Poliție Frumușani, în funcția de ajutor șef de post, conform dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Călărași nr. s/377/09.12.2009.

Conform Dispoziției inspectorului șef al I.P.J. Dâmbovița nr. M/360 din 01.08.2014, începând cu data de 05.08.2014 recurentului i-au încetat raporturile de serviciu prin demisie.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 360/2002 "polițistul care a absolvit o instituție de învățământ a Ministerului Administrației și Internelor și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui, este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens".

Obligația de angajament este reiterată în Ordinul nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, potrivit art. 28 din acest act normativ, "Candidații admiși în instituțiile de formare inițială ale Ministerului Afacerilor Interne ori cei pregătiți pentru nevoile ministerului în instituții de învățământ din țară sau din străinătate, pentru care ministerul suportă cheltuieli aferente școlarizării, sunt obligați să încheie angajamente până cel mai târziu la data începerii cursurilor…. Perioada pentru care se încheie angajamentul este de 10 ani pentru persoanele care urmează cursurile de formare profesională inițială organizate de instituțiile de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne, pentru a deveni polițiști sau cadre militare, precum și pentru cele care sunt pregătite pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne".

De asemenea, potrivit art. 29 din H.G. nr. 665/2008:

"Elevii/studenții/persoanele care se pregătesc pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne și sunt îndepărtați ori întrerup din motive imputabile lor frecventarea cursurilor sau nu respectă condițiile angajamentelor încheiate sunt obligați să restituie cheltuielile de întreținere efectuate de Ministerul Afacerilor Interne pe timpul școlarizării/desfășurării cursurilor, potrivit reglementărilor în vigoare".

Prin urmare, dispozițiile legale anterior menționate, sunt incidente în prezenta cauză, întrucât, raporturile de serviciu au încetat înainte de expirarea perioadei de 10 ani, prin demisie, conform art. 69 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 360/2002 modificată prin Legea nr. 133/2011 privind Statutul polițistului, iar la acel moment, recurentul era agent principal de poliție, cu o vechime în sistem de 7 ani.

Mai mult decât atât, pe lângă dispozițiile anterior menționate, în cauză sunt incidente și dispozițiile O.G. nr. 121/1998, deoarece neîndeplinirea unei obligații asumate de a fi în serviciul M.A.I. o anumită perioadă de timp se încadrează în prevederile art. 2 din ordonanță, iar obligația de a-și desfășura activitatea timp de 10 ani în unitățile M.A.I. este prevăzută de art. 70 din Legea nr. 360/2002, nerespectarea acestei obligații fiind de natură a atrage răspunderea patrimonială.

Astfel, imputarea pagubei recurentului-reclamant se întemeiază pe dispozițiile la art. 6, alin. (2), lit. i) din Instrucțiuni, obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării potrivii angajamentului este stabilită la art. 1, lit. c) din normele metodologice.

Recurentul-reclamant face confuzie între angajamentul înregistrat la Școala de agenți de Poliție "Vasile Lascăr" Câmpina cu numărul x din 27.09.2007 ca temei al angajării răspunderi administrative și angajamentul ca modalitate de recuperare a pagubei ca urmare a recunoașterii acesteia de către persoana în sarcina căreia a fost reținută.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate, se reține că potrivit art. 21, alin. (1) din O.G. nr. 121/1998,: "Instituțiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate să îi despăgubească pe militarii care au suferit din culpa unității un prejudiciu material în timpul îndeplinirii obligațiilor militare și în legături cu acestea."

În temeiul art. 249 din C. proc. civ., sarcina probei revine reclamantului ori în cauza dedusă judecății acesta nu a făcut dovada îndeplinirii niciuneia dintre condițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.

Astfel, instanța de fond, în mod corect, a reținut că procedura recuperare a sumei datorate de către recurentul-reclamant se realizează potrivit O.G. nr. 121/1998 și I.m.a.i. nr. 114/2013, dispozițiile acestora servind pentru realizarea cercetării administrative. În sarcina recurentului-reclamant s-a stabilit răspunderea materială având în vedere dispozițiile din Legea nr. 360/2002, O.m.a.i. nr. 665/2008 și O.m.a.i. nr. 1122/2006.

Astfel, recurentul-reclamant s-a obligat să îndeplinească serviciul timp de 10 ani potrivit angajamentului nr. x din 27.09.2017, însă nu a respectat această obligație.

În concluzie, decizia de imputare conține suficiente elemente de fapt și de drept ce

:

argumentează și susțin antrenarea răspunderii materiale a recurentului-reclamant, astfel cum a reținut și instanța de fond.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia "dreptul la acțiune privind solicitarea de despăgubiri prin capătul 4 de cerere nu este prescris", este nefondată.

În speță, paguba s-a produs la data de 05.08.2014, dată la care recurentului i-au încetat raporturile de serviciu, nicidecum la data de 01.12.2009 (data absolvirii cursurilor Școlii de agenți de Poliție) cum susține recurentul.

În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia" angajamentul de plată nu poate fi calificat drept un act juridic", aceasta este de asemenea nefondată. Natura angajamentului semnat de către recurent nu are valoarea unui angajament de plată reglementat de art. 79 alin. (1) din Instrucțiunile M.A.I. 114/2013, ci acesta a fost asumat în temeiul art. 28 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, potrivit căruia "candidații admiși în instituțiile de formare inițială ale Ministerului Afacerilor Interne ori cei pregătiți pentru nevoile ministerului în instituții de învățământ din țară sau străinătate, pentru care ministerul suportă cheltuieli aferente școlarizării, sunt obligați să încheie angajamente până cel mai târziu la data începerii cursurilor", perioada pentru care se încheie angajamentul fiind de 10 ani.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de A. împotriva încheierii din 5 aprilie 2017 și sentinței nr. 139 din 21 iunie 2017 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2019.