ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2016

Decizia nr. 914/2016 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 aprilie 2015, reclamantul A. din B. - C. Dâmbovița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., D. Dâmbovița și E., obligarea pârâților, în solidar, la calcularea, alocarea și plata către fiecare membru de sindicat a diferenței de 3 lei/zi, de la 24 lei/zi la 27 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, pentru perioada 01 februarie 2013-prezent; actualizarea sumelor cu rata inflației, de la data scadenței și până la plata efectivă a sumelor și a dobânzii legale aferente, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective; obligarea pârâților și în viitor (în continuare) la plata normei de hrană nr. 6 la valoarea actualizată de 27 lei/zi pentru fiecare membru de sindicat în parte.

Prin sentința nr. 934 din 1 octombrie 2015, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul E., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. A reținut instanța că cererea este formulată în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, B. și E., fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe; Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 22 din 27 ianuarie 2016, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că, potrivit art. 4 din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 133 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că obiectul cauzei îl reprezintă raportul de serviciu al reclamanților-membri de sindicat, privind obligarea pârâților la recalcularea, alocarea și plata normei de hrană în cuantum de 27 lei/zi, pentru perioada 01 februarie 2013-prezent, actualizată cu rata inflației, și la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: „Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului”. In Legea nr. 360/2002 nu există vreo dispoziție legală care să reglementeze o competență specială în privința litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al polițiștilor, astfel că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competent; Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. din B. - C. Dâmbovița, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâții B. și D. Dâmbovița, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2016.