ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 633/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actele și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 44/F - CONT din 12 martie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș) și pe cale de consecință a desființat Decizia nr. 285405/14.11.2012, emisă de pârâtă și pe fond a admis plângerea prealabilă și a anulat Decizia nr. 256546/17.10.2012.

Totodată, Curtea de apel a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea "cu recurs în 15 zile de la comunicare".

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - reprezentantă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

S-a solicitat și repunerea în termenul de declarare a recursului, motivat de faptul că la dosarul cauzei nu se regăsește procesul-verbal de comunicare către autoritate a sentinței de fond, cu ștampila și semnătura persoanei desemnate cu primirea corespondenței.

Se susține de către recurentă că a făcut demersuri pentru a i se înainta dovada predării comunicării sentinței de fond, la Oficiul Poștal nr. 1 Pitești; acesta răspunzându-i că, de fapt, recomandata cu nr. 14358 a fost predată instituției sub un alt număr, respectiv nr. 14598. Același Oficiu Poștal nr. 1 Pitești a răspuns și adresei formulată de instanța de fond - Curtea de Apel Pitești, în sensul că "citația cu nr. 14538 a fost predată la destinație de către factorul poștal în data de 21.03.2014", fără ca acest răspuns să fie însoțit și de procesul-verbal de comunicare semnat și ștampilat de autoritate, așa cum prevăd dispozițiile art. 91 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamată mai susține că, din aceste neconcordanțe apărute între răspunsul dat de același Oficiu Poștal atât Curții de Apel (căreia îi comunică faptul că a avut loc predarea la destinatar a recomandatei nr. 14538) cât și autorității publice (căreia îi comunică faptul că a fost predată la destinatar recomandata nr. 14598, nicidecum recomandata nr. 14538), se creează o îndoială puternică în ceea ce privește legalitatea comunicării; aceste două răspunsuri date de aceeași unitate poștală fiind contradictorii.

Apreciază recurenta-reclamantă că, din aceste neconcordanțe existente între cele două răspunsuri reiese clar că nu i-a fost niciodată comunicată sentința recurată și atâta timp cât hotărârea nu a fost în mod legal comunicată, faptul că a luat la cunoștință despre existența acestei sentințe pe alte căi nu este de natură să înlocuiască actul procedural al comunicării.

Față de aceste considerente, solicită instanței a aprecia că instituția se află în termenul legal de formulare a recursului, în absența unei comunicări valabile a sentinței de fond. A intrat în posesia sentinței recurate la data de 30.09.2015, dată când a solicitat instanței de fond comunicarea unei copii ale filelor din dosar conținând această sentință.

În cazul în care se va aprecia totuși că procedura de comunicare a sentinței recurate a fost legală, solicită repunerea în termenul de declarare a recursului, având în vedere că a intrat în posesia sentinței recurate la data de 30.09.2015.

Pe fondul recursului, se apreciază că instanța de fond a motivat lapidar hotărârea dată reținând în mod total eronat că " răspunderea solidară a petentului nu conține argumente pertinente" aceasta neluând în considerare niciunul dintre argumentele prezentate de către autoritate și necombătând în nici un fel susținerile acesteia, prin arătarea motivelor pentru care acestea nu s-ar încadra în prevederile art. 27 - 28 din O.G. nr. 92/2003.

Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, menținerea cauzei spre rejudecare și, în rejudecare, respingerea contestației formulate de reclamant, ca nefondată și menținerea, ca temeinice și legale a actelor administrativ-fiscale contestate.

Împotriva cererii de repunere în termenul de recurs și a motivelor de recurs intimații nu au formulat întâmpinări, deși au fost legal citați cu copia recursului.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele expuse în continuare:

De fapt, astfel cum se poate observa din partea introductivă a cererii de recurs, recurenta precizează că recursul este formulat în termenul legal, având în vedere că Sentința civilă nr. 44/F - Cont pronunțată la data de 12 martie 2014 de Curtea de Apel Pitești nu a fost comunicată niciodată autorității iar partea a luat la cunoștință de conținutul acesteia în data de 30.09.2015, când a solicitat instanței de fond comunicarea hotărârii.

Analizând actele și lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, instanța de control judiciar constată următoarele:

Astfel cum se poate observa din ultima pagină a hotărârii recurate, data pronunțării hotărârii a fost 12.03.2014 iar data redactării hotărârii 14.03.2014; această din urmă dată coincizând și cu data întocmirii de către instanță a dovezilor de primire și a procesului-verbal de predare către părți, ce se introduce automat de către sistemul informatic ECRIS, astfel cum rezultă din dovezile atașate la dosar fond.

Tot din ultima pagină a hotărârii recurate rezultă că, în dosar s-au emis/lucrat 3 comunicări ale sentinței recurate, celor trei părți din dosar, în data de 18.03.2014 (conform mențiunii olografe efectuată de grefierul însărcinat cu comunicarea către părți a hotărârii).

Din adresa emisă de instanța de fond - Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - către Oficiul Poștal nr. 1 Pitești, în care se solicită relații cu privire la dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a Sentinței nr. 44/F - Cont din 12 martie 2014 către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - pentru Administrația Finanțelor Publice Argeș, rezultă că această comunicare, înaintată de instanță la data de 19.03.2014, a primit numărul de recomandată 14538.

Ca răspuns la solicitarea instanței de fond, Oficiul Județean de Poștă Argeș a comunicat o Notă, atașată la dosarul de fond, în care a arătat că recomandata nr. 14538 prezentată la data de 20.03.2014 a fost predată de factorul poștal destinatarului - Administrația Finanțelor Publice Argeș - la adresa din b-dul Republicii nr. 118 Pitești, la data de 21.03.2014.

De altfel, această dată coincide cu data comunicării hotărârii și către celelalte două părți din proces - reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform dovezilor atașate la dosar fond.

Față de aceste relații, având în vedere circuitul cronologic al comunicării hotărârii către părți - la data de 14.03.2014 s-a redactat hotărârea și s-au întocmit dovezile de comunicare și procesele-verbale de predare către părți; la data de 20.03.2014 această dovadă de comunicare a hotărârii către Administrația Finanțelor Publice Argeș - la adresa din b-dul Republicii nr. 118 Pitești, județ Argeș - a fost înregistrată la Oficiul poștal Pitești 1 - sub nr. de recomandată 14538 - iar la data de 21.03.2014 - s-a comunicat părților hotărârea recurată în prezentul dosar - rezultă că data de 21.03.2014 reprezintă implicit data comunicării hotărârii către recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Finanțelor Publice Argeș, la adresa din b-dul Republicii nr. 118 județ Argeș.

De altfel, această dată - 21.03.2014 - apreciată de instanță ca dată de predare a sentinței recurate către recurenta-pârâtă, apare și în Răspunsul dat de Oficiul poștal la adresa emisă de autoritatea publică recurentă.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În sensul dispoziției legale menționate, împrejurarea mai presus de voința părții care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de parte.

În cauză, motivul invocat în justificarea împiedicării de a declara recurs în termenul procedural nu se circumscrie împrejurărilor vizate de prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Eventuala necomunicare a sentinței nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința părții, în sensul normei precitate, cu atât mai mult cu cât, nu acoperă lipsa de diligență a unei părți cu reprezentare juridică calificată în administrarea propriei cauze.

De altfel, instanța are în vedere și dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, aplicabil în prezenta cauză, conform cărora " Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările".

Raportat la aceste dispoziții instanța de control judiciar constată că, deși recurenta din prezenta cauză a fost reprezentată la judecata pe fond a litigiului de consilier juridic, luând cunoștință astfel " direct" de proces, inclusiv de termenul stabilit pentru pronunțarea hotărârii, primele diligențe făcute de autoritate, prin reprezentantul său, pentru comunicarea unor copii din dosar, au avut loc după aproape 1 an și jumătate de la pronunțarea hotărârii, respectiv în data de 29 septembrie 2015, în condițiile în care hotărârea s-a pronunțat în data de 12 martie 2014, dată de care reprezentantul legal al autorității publice a avut cunoștință, fiind prezent în ședința publică din 05 martie 2014, când instanța a dispus amânarea pronunțării.

Deloc de neglijat, pentru stabilirea situației de fapt existentă este și aspectul referitor la judecarea recursului promovat de cealaltă autoritate publică pârâtă - parte în proces - Agenția Națională de Administrare Fiscală - împotriva aceleiași hotărâri, recurs ce a făcut obiectul dosarului având același număr ca dosarul de fond - nr. x/109/2013 - atașat la prezentul dosar, când recurenta din dosarul de față - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - prin Administrația Finanțelor Publice Argeș - a avut calitatea de intimată - pârâtă; fiind citată în mod legal la aceeași adresă la care i-a fost comunicată și hotărârea de fond, respectiv adresa din b-dul Republicii nr. 118, Pitești, județ Argeș, împreună cu o copie a motivelor de recurs formulate împotriva aceleiași hotărâri ce face obiectul prezentei judecăți.

Astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosarul de recurs nr. x/109/2013, citația, împreună cu o copie a motivelor de recurs formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleași hotărâri judecătorești, a fost primită, la data de 22.12.2014, de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, care a semnat aplicând și ștampila autorității. Nici de la această dată recurenta din prezenta cauză nu a întreprins niciun demers pentru a intra în posesia hotărârii.

Astfel cum se poate observa din dosarul de fond, abia în data de 29 septembrie 2015 reprezentantul recurentei, doamna consilier juridic B., aceeași care a reprezentat autoritatea și la termenul la care s-a amânat pronunțarea hotărârii, a întreprins primele diligențe pentru a urmări finalizarea procesului.

Este adevărat că la judecarea recursului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași hotărâri recurenta din litigiul de față - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - prin Administrația Finanțelor Publice Argeș a lipsit, însă, față de modul de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta, prin aplicarea ștampilei autorității pe dovada de citare, nu se poate deduce decât aceeași pasivitate în apărarea propriilor interese.

Chiar și dacă s-ar admite ipoteza susținută de recurentă, referitoare la necomunicarea hotărârii de fond, fără îndoială, există o culpă a recurentei, întrucât, de la data pronunțării hotărârii (de care a avut cunoștință, fiind prezent reprezentantul său legal) - 12.03.2014 - până la data de 29.09.2015 - când a depus primele diligențe, solicitând eliberarea unor copii din dosar, a trecut aproape 1 an și jumătate; timp în care autoritatea a stat în pasivitate; nefăcând nici un demers pentru a intra în posesia hotărârii recurate sau a afla motivul pentru care hotărârea nu i-a fost comunicată, astfel cum susține în continuare, deși, conform normelor procedurale în vigoare, avea îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

Susținerile recurentei, din cuprinsul cererii de repunere în termenul de recurs, în sensul că, neconcordanța apărută între răspunsul dat de Oficiul Poștal instanței de fond - Curtea de Apel Pitești și răspunsul dat recurentei, referitor la numărul de recomandată sub care a fost înregistrată dovada de comunicare către parte a hotărârii de fond (când aceeași dovada de comunicare a hotărârii a fost înregistrată sub două numere de recomandate - diferite, respectiv nr. 14538 și nr. 14598), ar crea o îndoială puternică în ceea ce privește legalitatea comunicării hotărârii, nu pot fi primite, deoarece, în cauză nu are importanță numărul de recomandată sub care a fost înregistrată dovada de comunicare a hotărârii către recurenta - pârâtă, ci numele destinatarului, adresa și data când aceasta a fost predată de factorul poștal destinatarului.

Or, din ambele Adrese emise de Oficiul Poștal Pitești 1, ca răspuns la solicitarea instanței de fond și apoi ca răspuns la solicitarea recurentei-pârâte, reiese fără putință de tăgadă că dovada de comunicare a hotărârii de fond, de către expeditorul Curtea de Apel Pitești, a fost predată de factorul poștal destinatarului - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, la sediul din b-dul Republicii nr. 118, Pitești, la data de 21.03.2014.

De altfel, astfel cum se poate observa din dosarul de fond, această dată - 21.03.2014 - este și data la care aceeași hotărâre a fost comunicată și celorlalte două părți din dosar, astfel cum s-a constatat și anterior.

Curtea, analizând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta - pârâtă, prin prisma celor mai sus constatate, o apreciază ca nefondată urmând a fi respinsă, în raport de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, verificând data la care a fost formulat recursul - 16.10.2015 - raportat la data comunicării către recurentă a sentinței de fond - 21.03.2014 - Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu mult peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că sentința atacată a fost comunicată pentru prima dată recurentei la data de 21.03.2014, și nu la data de 30.09.2015, cum susține recurenta, iar recursul a fost înregistrat la data de 16.10.2015, depășindu-se, așadar, cu mult termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

Astfel, instituția repunerii în termen funcționează în cazuri și pentru motive strict determinate de lege. Dispozițiile C. proc. civ. în materia specială a recursului, se întregesc cu dispozițiile generale ale art. 101 - 104 referitor la termenele procedurale. Așa fiind, partea care a pierdut termenul de recurs dintr-un caz de forță majoră are dreptul să ceară repunerea în termen, introducând cererea de recurs în termen de 15 zile, calculat de la data încetării împiedicării (art. 103). Prin urmare, repunerea în termen se face numai pentru caz de forță majoră, situație care are caracter întreruptiv asupra termenului de recurs.

Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia, atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

Constatând că în cauză recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de lege și că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, nefiind îndeplinite condițiile forței majore, cererea de repunere în termen va fi respinsă, aceasta neavând suport probator în actele și lucrările dosarului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și pe cale de consecință va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Argeș în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și cu intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 44 F-CONT din 12 martie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2016.

Procesat de GGC - GV