ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată; cererea de intervenție

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.04.2014, reclamanta Societatea A. S.A. prin Sucursala pentru Reparații și Servicii Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr. 25/21.03.2014 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, anularea Deciziei nr. 5/17.01.2014 emise de pârâtă și anularea Raportului de control nr. x/20.12.2013.

Pentru termenul din 03.09.2014, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către B., director economic în cadrul societății reclamante, motivată, în esență, de faptul că, în conținutul actelor încheiate de pârâta Curtea de Conturi s-au valorificat mai multe aspecte legate de controlul privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor la S.C. C. S.A., fiind nominalizate și persoanele cu atribuții în domeniul în care se susține că s-au constatat abateri.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 1 octombrie 2014, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta B. și a admis în principiu cererile de intervenție accesorii în interesul reclamantei formulate de B. și de D.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs (intitulat apel) petenta B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate și admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că justifică un interes judiciar în cauză, întrucât în cuprinsul actelor administrative atacate a fost nominalizată ca persoană cu atribuții în domeniul în care se susține că s-au constatat abateri, iar Decizia nr. 5/17.01.2014 emisă de Curtea de Conturi poate avea efecte față de persoanele indicate în raport.

În mod greșit, prima instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, făcând trimitere la Legea nr. 94/1992, în condițiile în care acest act normativ reglementează organizarea și funcționarea Curții de Conturi ca autoritate publică și procedura de emitere și control a actelor administrative în fața acestei autorități și nicidecum în fața instanței de judecată.

Dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează în mod expres procedura de introducere în cauză a altor subiecte de drept, altele decât cele menționate în actul administrativ contestat.

De asemenea, noțiunea de drept prevăzută de disp. art. 61 C. proc. civ. nu are înțeles limitativ în privința naturii dreptului afirmat de intervenient, prin cererea de intervenție în interes propriu putând fi protejate atât drepturi patrimoniale cât și drepturi nepatrimoniale.

Prin urmare, față de situația de fapt rezultată din actele atacate, fișa postului și susținând aplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a dispozițiilor C. proc. civ., recurenta a apreciat că are interes propriu în cauză, fiind întemeiată cererea sa de intervenție în interes propriu.

Intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta nu prezintă niciun interes în prezenta cauză.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din cererea de recurs și combătând apărările intimatei.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Necontestat este faptul că în cuprinsul Raportului de control nr. x din 20.12.2013, în categoria persoanelor cu atribuții în domeniul în care au fost constatate abateri, a fost indicat și numele intervenientei B. - director economic, fapt de altfel constatat și urmare a analizei acestui act depus la dosarul cauzei.

Raportul de control nr. x/20.12.2013 a stat la baza emiterii Deciziei nr. 5/17.01.2014, ce formează obiectul controlului de legalitate în cauza de față.

Instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de recurentă, având în vedere dispozițiile Legii speciale nr. 94/1992 și faptul că există raporturi juridice doar între Curtea de Conturi și entitatea verificată.

Litigiului de față îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, completate cu dreptul comun conform dispozițiilor art. 28 din această lege.

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta".

Dispozițiile art. 62 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. (2) Cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond".

Conform art. 33 din C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".

Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prevede în cuprinsul său, la art. 16 și art. 16<SUP>1</SUP>, următoarele:

"(1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă. (2) Persoana acționată astfel în justiție îl poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul".

Art. 16<SUP>1</SUP>:

"Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004 definesc dreptul vătămat ca orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

Constituția României prevede în cuprinsul art. 21 - "Accesul la justiție" - că:

"Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime".

Potrivit art. 24 din Constituția României - "Dreptul la apărare este garantat de legea fundamentală".

Este real că Legea nr. 554/2004, modificată și completată nu cuprinde norme exprese privind cererea de intervenție principală.

Însă, din interpretarea coroborată a dispozițiilor menționate din Constituția României, C. proc. civ., dispozițiilor art. 16 și art. 16<SUP>1</SUP>, art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată rezultă că este justificată cererea de intervenție când intervenientul are interes și pretinde un drept pentru sine strâns legat de dreptul dedus judecății.

În cauză, întrucât intervenienta a fost nominalizată ca persoană responsabilă cu atribuții în domeniul în care s-au constatat abateri, justifică interes și un drept, respectiv dreptul de a-și face apărări în litigiul dedus judecății, chiar dacă raportul juridic direct/principal se desfășoară între Curtea de Conturi și entitatea verificată care a contestat legalitatea actelor emise de autoritatea publică pârâtă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a susținut că în raport cu fișa postului nu poate fi persoană responsabilă pentru eventuale prejudicii reținute în sarcina entității verificate, invocând deci un drept/interes propriu.

De asemenea, în contextul în care actele atacate s-ar confirma de instanța de contencios administrativ în mod irevocabil, inclusiv actele ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 5/2014 contestată în cauză, respectiv raportul de control menționat anterior, care indică pe intervenientă ca persoană cu atribuții în domeniul în care s-au constatat abateri, fără ca aceasta să-și poată face apărările pe care le apreciază utile, este evident că, urmare a efectelor acestor acte administrative, interesul/dreptul său vătămat ar fi lezate. Aceasta cu atât mai mult cu cât dreptul/interesul recurentei e strâns legat de actele atacate a căror legalitate e verificată în cauza de față, aceasta fiind interesată/urmărind/având același scop cu entitatea verificată, respectiv infirmarea actelor administrative contestate.

Prin urmare, față de considerentele expuse, în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată în cauză.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496, art. 498 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea din 1.10.2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și va admite în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de B. împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată.

Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN