ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 martie 2014, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a activității de schimb valutar, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 32 din 27 februarie 2014 emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 192 din 30 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantă și a suspendat executarea actului administrativ contestat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 32 din 27 februarie 2014, în speță nefiind întrunite condițiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suspendarea codului statistic valutar a fost dispusă ca urmare a nerespectării prevederilor imperative ale art. 16, alin. (4) și (6), art. 17 lit. i) și art. 20 din Anexa nr. 2, din Ordinul nr. 664 din 14 mai 2012, iar individualizarea sancțiunii aplicate s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie, ca urmare a constatării unor abateri de către Direcția Generală Antifraudă Fiscală 4 Tg. Jiu.

A mai susținut, în esență, că reclamanta nu a dovedit în ce măsură ar fi prejudiciată de actul administrativ contestat și nici caracterul evident al prejudiciului.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Nici una dintre părți nu a depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În continuare, Înalta Curte reține că reclamanta-intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ-fiscal, în condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

De asemenea, conform art. 15 alin. (1) din același act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".

Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În speță, condiția existenței unui caz bine justificat se deduce, așa cum a reținut și instanța de fond, din neconcordanța între sancțiunea aplicată prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită, anume revocarea codului statistic valutar, și temeiul legal invocat, reprezentat de dispozițiile art. 24 alin. (3) și (5) din Anexa nr. 2 la O.M.F.P. nr. 664 din 14 mai 2012, care se referă la suspendarea codului statistic pentru o perioadă de cel mult 6 luni pentru fapta reținută în sarcina intimatei prin procesul-verbal anexat.

Indiciile de nelegalitate dobândesc consistență în condițiile existenței, în cuprinsul referatului care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, a unor mențiuni privind un alt punct de schimb valutar, situat în Craiova și alt cod statistic, C092.17.001.17.

Înalta Curte nu poate da relevanță argumentelor recurentei, expuse și în fața instanței de fond, privind legalitatea suspendării codului statistic valutar, câtă vreme Decizia nr. 32 din 27 februarie 2014 dispune expres nu suspendarea, ci "revocarea codului statistic valutar S051.20.004.20" pentru punctul de schimb valutar al intimatei.

Condiția referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă, în mod evident, din imposibilitatea intimatei de a-și mai desfășura activitatea prin punctul de schimb valutar începând cu data emiterii actului administrativ, prejudiciul fiind dovedit, în mod convingător, de înscrisurile depuse de intimată la dosarul de fond.

Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ceea ce-l privește, se poate adresa instanței pentru a obține suspendarea executării actului.

În acest sens sunt, de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecție provizorie îi aparține și măsura suspendării executării Deciziei nr. 32 din 27 februarie 2014, pe care instanța de fond a dispus-o prin hotărârea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, împotriva Deciziei nr. 192 din 30 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM