ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3899/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală, definitivă nr. 276/F din 28 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.D.C. împotriva rezoluției nr. 731/ll-2/2012 din data de 03 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a obligat petentul la 300 RON cheltuieli judiciare statului. A reținut instanța că prin rezoluția din 03 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 731/11/2/2012 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul I.D.C.

împotriva rezoluției nr. 573/P/2011 din 20 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător N.R. din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 248 1 C. pen., întrucât faptele imputate nu există. S-a considerat că deși plângerea petentului nu cuprinde mențiuni impuse de art. 222 alin. (2) C. pen., respectiv nu erau descrise în concret faptele imputate, ci doar exprimări de genul „necesitatea reformării sistemului judiciar" și „existența dușmanilor de clasă" prin exercitarea acestora s-a încercat crearea unei noi căi extraordinare de atac, neprevăzută de lege.

A constatat instanța că așa cum s-a consacrat în practica instanțelor de judecată, nu se poate transfera răspunderea verificării măsurilor procesuale luate de magistrații investiți cu soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor unde activează, din sarcina instanțelor de control în sarcina Parchetului și a instanțelor penale pe calea plângerilor îndreptate împotriva acestora. De altfel, a apreciat din verificările dosarele de urmărire penală atașate cauzei, că petentul și-a exercitat în mod abuziv dreptul la justiție, făcând plângere fiecărui magistrat investit cu soluționarea plângerii sale, plângere penală.

Împotriva deciziei Curții de Apel București, la data de 5 iulie 2012, a declarat recurs petentul l.D.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, cu termen de judecată la data de 27 noiembrie 2012. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil. Dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc.

pen. este definitivă". Astfel, în noua reglementare a art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petentul l.D.C., conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul l.D.C. împotriva sentinței penale nr. 276F din 28 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțata, în ședință publica, azi, 27 noiembrie 2012.