ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 219/2021

HOTĂRÂRE

04.02.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 219/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 4 februarie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. A. S.A. Vaslui, Sucursala Bârlad și înaintată Judecătoriei Bârlad la 22 decembrie 2020 de petenta B., s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 666 și urm. C. proc. civ., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de un număr de douăsprezece facturi fiscale.

Prin sentința civilă nr. 3301/2020 din 23 decembrie 2020, Judecătoria Bârlad a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Tecuci.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificată de art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 1/2016 și art. 651 din același act normativ, conform cărora cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei de la domiciliul/sediul debitorului.

Ca situație de fapt a reținut că debitorul C. nu are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Bârlad, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de verificare în baza de date DEPABD, Evidența Persoanelor, aspect în raport de care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Învestită prin declinare, Judecătoria Tecuci a pronunțat sentința civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificată de art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 1/2016 și art. 651 din același act normative, cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, judecătoria de la domiciliul/sediul debitorului.

A mai reținut că debitorul C. are domiciliul activ în circumscripția Judecătoriei Bârlad și doar reședința în circumscripția Judecătoriei Tecuci, ceea ce indică faptul că instanța competentă să soluționeze cererea este Judecătoria Bârlad.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1), teza 1 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reține că domiciliul debitorului contestator este în jud. Galați, conform mențiunilor din procesul-verbal de verificare în baza de date DEPABD, Evidența Persoanelor.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere că debitorul locuiește efectiv în jud. Galați, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul debitorului.