ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 855/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 23 aprilie 2021, A. S.R.L., în contradictoriu cu B. S.R.L. și C. S.R.L., a formulat contestație la executare, solicitând să se constate intervenierea prescripției în cursul executării silite și, în consecință, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate și toate actele de executare silită din dosarele de executare nr. 7/2015, 8/2015, 12/2015, 13/2015, 14/2015, 16/2015, 17/2015, 18/2015, 33/2015, 34/2015, 110/2016 și 120/2016 aflate pe rolul BEJ D..

Prin sentința nr. 6870 din 13 iulie 2021, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a disjuns contestațiile la executare și a dispus formarea a 11 dosare separate, câte unul pentru fiecare dosar de executare.

2.1. Prin sentința nr. 10305 din 1 noiembrie 2021, având ca obiect judecarea contestației la executare dosar executare nr. x/2015, disjuns, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., constatându-se că instanța de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, 22 ianuarie 2015, respectiv instanța de la sediul debitorului principal.

S-a reținut că cererea de executare adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. privea pe debitoarea E. S.A. și că s-a dispus executarea prin înființarea popririi asupra terțului poprit A. S.R.L..

2.2. Prin sentința civilă nr. 239 din 23 februarie 2022, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, competența de soluționare a contestației la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

S-a constatat că prin cererea din 22 ianuarie 2015, depusă de B. S.R.L. la executorul judecătoresc, s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de un contract de arendare împotriva debitoarei S.C. E. S.A., fiind deschis dosarul de executare nr. 12/2015.

Totodată, s-a constatat că la data de 5 august 2015 a fost emisă către contestatoarea A. S.R.L. adresa de înființare a popririi asupra tuturor sumelor datorate debitoarei S.C. E. până la achitarea debitului în cuantum total de 85.536,91 RON, poprire validată prin sentința civilă nr. 972 din 25 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 28 aprilie 2021 a BEJ D., pronunțată în dosarul execuțional nr. x/2015, a încetat executarea silită față de debitoarea S.C. E. S.A., executarea silită continuând cu privire la debitoarea A. S.R.L..

La cererea executorului judecătoresc, prin încheierea din 14 februarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A. S.R.L. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 972/2016 a Judecătoriei Bârlad.

În raport de dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, instanța a avut în vedere împrejurarea că executarea silită a fost demarată împotriva a doi debitori, respectiv S.C. E. S.A., cu sediul în Bârlad și A. S.R.L., cu sediul în București.

Totodată, s-a reținut că potrivit deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, competența pentru soluționarea contestației la executare aparține instanței care a încuviințat executarea silitîă, respectiv Judecătoriei sectorului 1 București.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 12/2015, disjuns.

Premisa problemei de drept aflate în divergență, care a conturat două orientări jurisprudențiale la nivelul instanței supreme, vizează competența teritorială de soluționare a contestației la executare în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Conform deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea din 14 februarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a admis cererea de încuviințare a executării silite. A încuviințat executarea silită împotriva debitorului A. S.R.L. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 972 din 25 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2015 pentru recuperarea sumei de 85.536,91 RON la care se vor adăuga penalitățile de întârziere și cheltuieli de executare până la data plății efective, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare care se vor stabili de către executorul judecătoresc pe parcursul derulării executării.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.