ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2060/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 607 din 16 februarie 2017, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Grănicești, prin Primar.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 1039 din 22 septembrie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelul declarat de către reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 607/16.02.2017 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2016 și cererea de intervenție accesorie formulată de B..

La 25 septembrie 2017, A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare a deciziei civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 1516 din 15 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a rectificat citativul, în sensul că numitul B. are calitatea de intervenient-accesoriu, în loc de intervenient-pârât; a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare, lămurire/completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1039 din data de 22.09.2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Comunei Grănicești, prin Primar și intervenientul accesoriu B., primarul comunei Grănicești.

Împotriva deciziilor civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 și nr. 1516 din 15 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Suceava, reclamanta A. a declarat recurs.

De asemenea, împotriva deciziei civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, a declarat recurs și intervenientul accesoriu B..

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

La termenul din 8 mai 2018, Curtea de Apel Suceava, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursurilor.

Prin decizia nr. 101 din 8 mai 2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava; a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziilor civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 și nr. 1516 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosar nr. x/2016 și a recursului declarat de intervenientul accesoriu B. împotriva deciziei civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Grănicești, prin Primar, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursurile au fost înregistrate la 30 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 5060 din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție; a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziilor civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 și nr. 1516 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă și a recursului declarat de recurentul-intervenient accesoriu B. împotriva deciziei civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 01.04.2019 sub nr. x/2016*.

Prin decizia nr. 749 din 25 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins recursurile formulate de reclamanta A. împotriva deciziilor civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 și nr. 1516 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă și de intervenientul accesoriu B. împotriva deciziei civile nr. 1039 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, intimată fiind pârâta Primăria Comunei Grănicești, prin Primar, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestație în anulare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., motivat de faptul că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de casare.

Prin decizia nr. 870 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. privind decizia nr. 749 din 25 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, intimați fiind B. și Primăria Comunei Grănicești, prin Primar.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., invocând o eroare materială cu privire la denumirea localității în care este primar intimatul B., ca fiind Grănicești și nu Grăncești, așa cum din eroare s-a menționat în practicaua hotărârii atacate.

În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 508 alin. (4) și art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 92 din 21 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția a II a civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 870 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Curtea de apel a reținut că eroarea materială invocată de contestatoare nu este determinantă pentru soluția pronunțată prin decizia atacată, ea putând fi remediată pe calea procedurii prevăzute de art. 442 din C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat cerere de revizuire, revizuenta A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, instanță care prin decizia nr. 206 din 16 iulie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Cererea de revizuire cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de declinare nr. 206 din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Invocând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., la 02 aprilie 2020, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 92 din 21 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, susținând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 870 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

În motivarea cererii, revizuenta a susținut că există identitate de obiect, părți și cauză juridică între cele două litigii deduse judecății ce au fost finalizate prin cele două decizii pe care le consideră contrare.

Astfel, decizia a cărei revizuire o solicită, nr. 92/2020, încalcă autoritatea de lucru judecat a primei decizii pronunțate, nr. 870/2019, întrucât prima hotărâre se referă la un intimat care are și calitatea de primar într-o localitate menționată greșit în conținutul hotărârii, și anume "Grăncești", o localitate inexistentă. În cea de-a doua hotărâre se face referire la același intimat, care are calitatea de primar în localitatea reală, și anume " Grănicești".

Solicită anularea ultimei decizii, nr. 92 din 21 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, arătând că îi este favorabilă prima hotărâre pronunțată, și anume decizia nr. 870 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Prin notele scrise depuse la 25 septembrie 2020, revizuenta a solicitat anularea sentinței civile nr. 607 din 16 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și rejudecarea acțiunii sale având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x din 26 mai 2016 emis de către intimata pârâtă.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Înalta Curte are în vedere că revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Dispozițiile alin. (2) din același text prevăd că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în litigii diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată de art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Conform dispozițiilor alin. (2) din același articol, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Prin urmare, motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sancționează încălcarea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în litigii diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

În cauza dedusă judecății, se constată că hotărârile judecătorești care se afirmă că ar fi potrivnice au fost pronunțate în cadrul aceluiași litigiu, în soluționarea unor căi extraordinare de retractare, și anume contestații în anulare.

Mai mult, în cel de-al doilea litigiu, finalizat prin hotărârea judecătorească a cărei anulare se solicită, s-a solicitat îndreptarea unei erori materiale din practicaua primei hotărâri judecătorești, acesta fiind unicul aspect care a făcut obiectul cercetării judecătorești în cadrul contestației în anulare cu care a fost învestită instanța.

Astfel, prin decizia nr. 870 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 749 din 25 octombrie 2019 pronunțată de aceeași instanță, iar prin decizia nr. 92 din 21 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția a II a civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 870 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Or, de vreme ce decizia nr. 870 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă a făcut obiect al analizei în cadrul contestației în anulare soluționate prin decizia nr. 92 din 21 februarie 2020, pronunțată de aceeași instanță, nu se poate susține că statuările din cuprinsul primei hotărâri au fost ignorate de către instanță la pronunțarea deciziei atacate cu revizuire.

Nu în ultimul rând, se reține că eroarea materială reclamată de contestatoare, ce ar constitui o încălcare a autorității de lucru judecat, și anume menționarea greșită (prin omisiunea unei litere) a denumirii localității unde pârâtul își are sediul (de altfel, o singură dată în practica și nu în mod repetitiv în tot cuprinsul hotărârii), nu a fost determinantă pentru soluția pronunțată prin decizia nr. 870/2019 a Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte reține că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor în care s-au săvârșit eventuale greșeli de judecată sau erori materiale, prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestui principiu, premisă ce nu se regăsește în cauza de față.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 92 din 21 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 92 din 21 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2020.