ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2053/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

I. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și declinată ulterior Tribunalului București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra construcției demontabile provizorii din Municipiul București, str. x, construcție edificată în temeiul autorizației de construire nr. x/20.02.2009, emisă de Primăria Sectorului 3 București și, totodată, să-i permită demontarea construcției, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 06.02.2018 reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să sesizeze instanța cu o cerere în revendicare imobiliară, în aplicarea prevederilor art. 563 alin. (1) C. civ., vizând obligarea pârâților la a-i respecta dreptul de proprietate asupra construcției, solicitând obligarea acestora la a-i lăsa construcția în litigiu în deplină proprietate și liniștită posesie.

II. Declinarea competenței.

Prin sentința civilă nr. 3636/11.06.2018 Judecătoria Sectorului 1 București și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

III. Judecata în primă instanță. Sentința pronunțată de Tribunal.

Prin sentința civilă nr. 1854 din 24.10.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus după cum urmează:

A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor B. și C..

A respins acțiunea în contradictoriu cu acestea pentru lipsa capacității procesuale de folosință. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul D. pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.

IV. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1731/A/14.11.2019 a Curții de Apel București.

V. Judecata în apel. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București

Prin decizia nr. 173 1A din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1854 din 24.10.2018 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți D., E. (moștenitor al defunctei B.) și F. (moștenitoare a defunctei C.).

În motivarea deciziei s-au arătat, în principal, următoarele:

Acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 12.02.2018.

În acțiune figurau ca pârâți numiții, B., C. și D..

B. era decedată din data de 13.08.2011, iar C. era decedată din data de 29.02.2012.

Una dintre condițiile de exercițiu a acțiunii civile este cea privitoare la capacitatea procesuală (art. 32 alin. (1) lit. a).

Persoanele decedate nu au capacitate de folosință, nici din punctul de vedere al dreptului substanțial, nici din punctul de vedere al dreptului procesual. Conform art. 34 și art. 35 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații și începe la nașterea persoanei, respectiv încetează odată cu moartea acesteia.

Prin urmare, Curtea reține că prima instanță a procedat corect atunci când a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor care erau decedate la data introducerii acțiunii.

Curtea nu reține susținerea apelantului conform căreia în cauză ar fi fost incidente dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., deoarece acestea au aplicabilitate în cazurile în care părțile decedează pe parcursul procesului, adică după sesizarea instanței, ceea ce nu era cazul în speță.

În ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul D. pe motiv că acesta nu putea sta în judecată ca pârât decât împreună cu ceilalți coproprietari ai terenului pe care este edificată construcția, Curtea reține că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 56 alin. (1) C. proc. civ. și art. 78 alin. (2) și (5) din C. proc. civ.

În sensul celor arătate, Curtea precizează că, în speță, nu sunt relevante prevederile legale care stabilesc regulile de exercitare a acțiunii în revendicare sau cele care stabilesc regulile de efectuare a actelor juridice în cazul coproprietății, deoarece nu s-a pus problema litisconsorțiului procesual activ sau pasiv obligatoriu, din perspectiva drepturilor cu privire la teren, ci problema litisconsorțiului procesual pasiv obligatoriu din perspectiva drepturilor cu privire la construcția edificată de autoarea reclamantului în baza unei autorizații de construire.

Astfel, deși potrivit art. 643 alin. (1) din C. civ., fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare, în speță, nu există coproprietatea pârâților cu privire la construcția provizorie, ci doar coproprietatea pârâților cu privire la terenul pe care este edificată construcția provizorie. Această concluzie rezultă din faptul că respectiva construcție provizorie a fost edificată în temeiul autorizației de construire nr. x din 20.02.2009 emisă de Primăria Sectorului 2 București în favoarea unei societăți comerciale S.C. G. S.R.L. (care a cesionat drepturile asupra construcției către reclamant conform contractului de cesiune nr. x/2012), ceea ce exclude aplicabilitatea regulii superficio solo cedit și incidența dispozițiilor art. 577 alin. (1) din C. civ., a căror consecință ar fi fost aceea că dreptul de coproprietate asupra terenului produce efecte și dă naștere unui drept de coproprietate asupra construcției.

Prin urmare, prima instanță a procedat corect atunci când a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul D., în condițiile în care pricina nu putea fi soluționată decât prin introducerea în cauză a părților care au participat la încheierea contractului de închiriere.

VI. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea ei, precum și anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece:

Instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 563 alin. (1) C. civ., în condițiile în care reclamantul a precizat că persoana care deține bunul fără drept este pârâtul intimat D., față de acesta solicitându-se admiterea acțiunii introductive. Reclamantul nu a solicitat însă afectarea dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcție.

Nu există alte persoane decât pârâtul care să reclame dreptul de proprietate asupra terenului, în condițiile în care C. și H. sunt decedate, cu privire la cea dintâi fiind emis numai un certificat de calitate de moștenitor, iar cu privire la cea de-a doua nu există decât o procedură succesorală începută, însă nefinalizată.

În aceste circumstanțe, regula unanimității nu se aplică pentru cadrul procesual pasiv al prezentei judecăți.

VII. Apărările formulate în recurs.

Intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.

VIII. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la recursul declarat, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 643 alin. (1) C. proc. civ., fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare.

Aceste dispoziții legale consacră în mod expres regula potrivit căreia în orice acțiune civilă privitoare la coproprietate oricare dintre coproprietari (sau dintre aceia care se pretind, opunând acest titlu altuia, coproprietari) poate sta singur în justiție, indiferent dacă în respectivul proces acesta are calitate procesuală activă sau pasivă. Prin urmare, nu este necesară prezența în proces a tuturor coproprietarilor, legiuitorul înțelegând, prin aceste dispoziții ale noului C. civ., să abandoneze concepția potrivit căreia în acțiunile privitoare la coproprietate este obligatorie prezența în proces a tuturor coproprietarilor.

În acest fel, participarea în proces a tuturor coproprietarilor a încetat a mai fi neapărat necesară, ea pierzându-și caracterul obligatoriu în raport de care o acțiune în justiție privitoare la coproprietate putea fi respinsă ca inadmisibilă atunci când nu erau atrași în judecată (ca reclamanți sau pârâți, după caz) toți aceia care își afirmau calitatea de coproprietari.

Situațiile procesuale generate de starea de coproprietate au fost, deci, flexibilizate, litisconsorțiul fiind posibil, însă nu și obligatoriu, aspectele privitoare la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de coproprietarii ce nu au fost atrași în judecată urmând a fi guvernate de dispozițiile art. 643 alin. (2) C. civ.:

"Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari".

Astfel spus, litisconsorțiului necesar îi poate fi substituit, de lege lata, litisconsorțiul simplu, libertatea recunoscută reclamantului sub aspectul stabilirii componentei subiective a cadrului procesual fiind, cu evidență, semnificativ majorată în raport cu vechea concepție.

În prezentul proces, reclamantul a precizat în termeni lipsiți de echivoc că a promovat împotriva pârâților o acțiune în revendicarea construcției situate în municipiul București, str. x, indicând și dispozițiile art. 563 alin. (1) C. civ., potrivit cărora proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.

În considerarea acestei naturi juridice a acțiunii, incidența dispozițiilor art. 643 alin. (1) C. civ., mai sus evocate, se impunea a fi reținută, fiind în totul întrunite condițiile stabilite prin aceste dispoziții legale, câtă vreme reclamantul își afirmă, în contradictoriu cu pârâții, calitatea de proprietar asupra construcției contestând-o pe aceea de coproprietari a pârâților.

Este fără relevanță că, în cauză, construcția litigioasă ar fi fost edificată exclusiv de societatea comercială care i-a cesionat reclamantului drepturile asupra construcției, sub aspectul coparticipării procesuale și a incidenței prevederilor art. 643 alin. (1) C. civ. interesând exclusiv faptul că reclamantul a promovat o acțiune în revendicare, iar cei care iar putea contesta dreptul sunt coproprietarii tabulari ai terenului, atrași în judecată (și) în această calitate a lor.

Rezultă din cele de mai sus că prin respingerea acțiunii față de pârâtul D., reținându-se lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii, prima instanță și cea de apel au făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 643 alin. (1) C. civ., lăsând în mod nelegal acțiunea nesoluționată pe fondul ei față de acest pârât.

Se impune, așadar, admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 497 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi casată atât decizia dată în apel, cât și hotărârea primei instanțe, în limitele ce rezultă din cele ce preced.

Sunt, însă, legale decizia și sentința în ce privește respingerea acțiunii față de pârâtele B. și C., acestea fiind lipsite de capacitate procesuală de folosință câtă vreme erau deja decedate la momentul pornirii procesului. De altfel, sub acest aspect recurentul nici nu a formulat critici prin cererea de recurs, achiesând la hotărârile instanțelor.

În rejudecare, se va proceda la soluționarea pe fondul ei a acțiunii reclamantului astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1731/A din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Caseaza decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 1854 din 24 octombrie 2018 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2020.