ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2050/2020

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 27 iunie 2018, A. și B. au formulat, în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar general și C. București S.A., cerere împotriva încheierii din 15 iunie 2016, care face parte integrantă din sentința nr. 779 din 15 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, având în vedere că după pronunțarea hotărârii, tribunalul s-a dezînvestit, fără a se pronunța asupra fondului acțiunii reclamanților, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 328 mp, situat în București, str. x, identificat conform raportului de expertiză ing. D., pentru care au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la contravaloarea lipsei de folosință și a beneficiului nerealizat. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 442-445 C. proc. civ. referitoare la îndreptarea, lămurirea și înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii.

Sentința pronunțată de tribunal Instanța a luat act de faptul că B. a decedat la 30 august 2018 (conform certificatului de deces nr. x/2018) și a constatat transmisă calitatea procesuală a acestuia la moștenitorul E.. Prin sentința nr. 514 din 25 martie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată. A respins cererea de completare a hotărârii nr. 779/2016 formulată de reclamanții A. și E., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primar general și C. București S.A., ca tardivă. A respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 1675 A din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de apel a reclamanților împotriva sentinței civile nr. 514/2019, ca nefondată. A respins cererea de cheltuieli de judecată a apelanților, ca nefondată. A luat act că intimata S.C. C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și E.. Prin cererea de recurs, reclamanții au solicitat admiterea acestuia și aplicarea sancțiunilor ce se impun ambilor pârâți pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru îndeplinirea actului de procedură. În continuare, recurenții au înțeles a se referi la situația de fapt, aratând, în esență, că au înregistrat pe rolul Tribunalului București, acțiune, precizată ulterior, prin care au solicitat obligarea pârâților Municipiul București prin Primar general și S.C. C. S.A., în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului indicat și a beneficiului nerealizat, la plata daunelor morale pentru suferințele cauzate prin nerecunoașterea și nerespectarea drepturilor cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate și tergiversarea îndeplinirii obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, precum și la plata sumelor de 300,83 RON și de 1247,61 RON. Recurenții au precizat că prin sentința civilă nr. 779 din 15 iunie 2016, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință și beneficiul nerealizat și a disjuns capetele de cerere referitoare la acordarea daunelor morale și la plata sumelor de 300,83 RON și de 1247,61 RON. Au apreciat că tribunalul, după pronunțarea soluției, a suspendat judecata, în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că excepția de nulitate funcțională a secției a III-a a Tribunalului București și declinarea competenței de soluționare în favoarea secției a VI-a civile, invocată de pârâtul Municipiul București, nu este de ordine publică. Recurenții au arătat, apoi, modul în care a fost soluționat apelul declarat împotriva sentinței tribunalului, prin decizia nr. 176 din 24 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, precum și recursul reclamanților împotriva deciziei din apel. Au mai făcut cunoscut că urmare a disjungerii menționate s-a format dosarul nr. x/2016, în care s-a pronunțat sentința nr. 1219 din 12 octombrie 2016, prin care Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția prescripției și a respins, ca fiind prescrise, capetele de cerere privind daunele morale și plata sumelor solicitate, iar apelul declarat împotriva acesteia a fost soluționat prin decizia nr. 452 din 18 mai 2017 de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Au menționat că prin decizia din apel, definitivă, s-a admis apelul reclamanților împotriva sentinței pronunțate de tribunal, care a fost anulată, în parte, cu privire la capătul de cerere privind plata impozitului în sumă de 1247,6 RON, s-a respins, ca nefondat, acest capăt de cerere și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată. În finalul cererii, recurenții au menționat cuprinsul art. 2663 și 2502 C. civ. care reglementează prescripția extinctivă și dreptul la acțiune. Urmare a comunicării recursului, intimata - pârâtă C. București S.A. a depus întâmpinare, solicitând, în principal, admiterea excepției nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A arătat că recursul este nul pentru nemotivare, prin prisma dispozițiilor art. 489, art. 487 și art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu s-au formulat veritabile critici de nelegalitate, recurenții prezentând un istoric al demersurilor judiciare dintre părți. Totodată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv îndreptarea, lămurirea, completarea și înlăturarea dispozițiilor contradictorii din încheiere și sentință, în opinia intimatei - pârâte, a apărut ca evidentă nemotivarea recursului. Dacă se va trece peste excepția invocată, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală. Urmare a comunicării întâmpinării, recurenții au depus un înscris intitulat "recurs" la aceasta, solicitând anularea actului îndeplinit cu rea-credință de intimata - pârâtă.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 27 februarie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului. Prin raportul din 8 iulie 2020 s-a reținut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod, iar celui declarat de E., în situația nesemnării acestuia, i se aplică sanțiunea prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e) din cod. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La 30 iulie 2020, recurenții au depus un exemplar al cererii de recurs semnat de ambele părți, precum și punct de vedere la raport, prin care au criticat întâmpinarea depusă de S.C. C. S.A., care în opinia lor, nu respectă niciuna dintre condițiile prevăzute de lege pentru cererile adresate instanței de judecată. În continuare, recurenții s-au referit la competența funcțională a secției tribunalului căreia i-a fost repartizată cererea de chemare în judecată, iar în final, au solicitat a se constata imprescriptibilitatea dreptului la acțiune al reclamanților. Prin rezoluția din 8 septembrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părți. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. În cauză se constată că, deși circumscrise generic de reclamanți celor cuprinse la art. 488 C. proc. civ., motivele de recurs ridică o problemă de încadrare. Astfel, recurenții au prezentat istoricul litigiului, fără a avea în vedere soluția pronunțată, respectiv cea de respingere a apelului și de menținere a sentinței tribunalului, prin care s-a respins cererea de completare a hotărârii nr. 779/2016, ca tardivă și s-a respins, în rest, cererea de îndreptare a erorilor materiale, respectiv de lămurire a dispozitivului, ca neîntemeiată. Niciun aspect din cele susținute prin cererea de recurs nu poate fi încadrat în motivele de nelegalitate cerute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile în care prin acestea s-au prezentat aspecte legate de derularea litigiului și s-au făcut referiri la prescripție și la dreptul imprescriptibil al reclamanților la acțiune, fără nicio legătură cu decizia atacată. Se reține astfel că prin calea extraordinară de atac promovată nu a fost adusă nicio critică de nelegalitate deciziei atacate în sensul celor reglementate prin art. 488 C. proc. civ. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Ca atare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate. În ceea ce privește solicitarea intimatei - pârâte S.C. C. S.A., formulată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă, în condițiile în care partea nu a prezentat dovezi în justificarea acestora.