ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 258 din 9 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M., zis „P." la pedeapsa de 8 ani închisoare. S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 iunie 2011 la 12 iulie 2011. S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul I.G.

din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul are executat pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului I.G.

de la data de 13 iunie 2011 lăzi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului I.G. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul are de executat pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin hotărâre durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului B.F. de la data de 13 iunie 2011 lăzi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut stare de arest a inculpatului B.F. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităților totale de 26,56 grame pulbere care conține cocaină (concentrație de 21,27% +/- 2%), fenacetină și lidocaină, 484,76 grame cocaină (concentrație 29,99 +/- 2%) și fenacetină, 88,79 grame cocaină (concentrație 29,66 % +/- 2%), 2.735 comprimate conținând ca substanță activă M.D.M.A.

(ecstasy) și 14,47 grame pulbere care conține ca substanță activă M.D.M.A. (ecstasy), cumpărate în mod autorizat în cauză, găsite și ridicate cu ocazia prinderii în flagrant a persoanelor cercetate în cauză sau predate de către inculpați, constatate în urma efectuării analizelor de laborator și indisponibilizării la alin. (1) - D.C.J.S.E.O., conform dovezilor din 08 aprilie 2011, din 27 iunie 2011 și din 28 iunie 2011, cu păstrarea contraprobelor, respectiv cantitățile de 5,06 grame pulbere cocaină, fenacetină și lidocaină, 5,24 grame pulbere cocaină și fenacetină, precum și 17,96 grame pulbere care conține M.D.M.A. (ecstasy). Prin aceeași hotărâre au fost condamnați inculpații G.N. și V.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 119/D/ P, din data de 05 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

În faza de cercetare judecătorească, au fost audiați inculpații G.N., I.G., V.I. și B.F. la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2012, declarațiile acestora date în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., fiind consemnate în scris si atașate la dosarul cauzei ( fil.98-101 dosar instanță). În ședința publică din data de 19 ianuarie 2012 a fost audiat inculpatul D.M., potrivit disp. art. 323 C. proc. pen., declarația fiind consemnată si atașată la dosarul cauzei-fila 97 d.i.- care și-a menținut poziția procesuală pe care a avut-o la Parchet în sensul că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care este cercetat, declarând că îl cunoaște pe G.N., iar la acea dată era împreună cu G.N.

cu care se întâlnise să bea o cafea si veniseră doi băieți să se întâlnească cu el. A arătat inculpatul că, din parcare, plecase cu G. pentru ca acesta să ajungă la cineva să ia niște bani, nu îi explicase pentru ce lua această sumă de bani însă el urma să se deplaseze împreună cu persoana la care mersese să-i dea datoria și ajungând în parcare la magazinul B., persoana care venise cu G. despacheta un parchet, rară ca el să știe ce se afla în acel pachet. În continuare, a precizat inculpatul că s-a dat jos din mașină si a văzut că și ceilalți coborâseră, însă când a constatat ca ei au dorit să plece de lângă mașină, a vrut să plece pentru că și-a dat seama că există ceva ciudat la mijloc însă nu a apucat pentru că i-au fost luate cheile si nu a acceptat să primească banii întrucât nu se tăcuse nici o tranzacție cu el și nu a participat.

În finalul declarației, a arătat inculpatul că, nici nu ar fi fost de acord să încheie o tranzacție în acest sens, prima idee fiind să anunțe organele de poliție, iar între timp au apărut organele de poliție și a ajutat la capturarea unor pastile de droguri (ecstasy). În ședința publică din data de 16 februarie 2012, Tribunalul a procedat la audierea investigatorului cu identitate protejată M.D., sub prestare de jurământ religios, potrivit disp. art. 327 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în proces - verbal de ascultare, atașat la dosarul cauzei (filele nr. 141 și 142), instanța redând conținutul acestuia în cuprinsul sentinței. În ședința publică din data de 03. 04. 2012, Tribunalul a procedat la audierea investigatorului cu identitate protejată N.M., sub prestare de jurământ religios, potrivit disp.

art. 86 1 și 327 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în proces - verbal de ascultare, atașat la dosarul cauzei (fila 209), instanța redând conținutul acestuia în cuprinsul sentinței. Examinând actele și lucrările dosarul instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 31 martie 2011, investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.D." a stabilit telefonic o întâlnire cu inculpatul G.N. în vederea cumpărării autorizate de la acesta din urmă a unei cantități de aproximativ 28 grame de cocaină. Astfel, în jurul orei 12:00, la etajul 2, din incinta M.V., investigatorul anterior precizat, însoțit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „N.M." s-au întâlnit cu inculpatul G.N.

și au discutat despre tranzacții ilicite având ca obiect material cocaină și cannabis. În aceste împrejurări, inculpatul a oferit investigatorilor 28 grame cocaină, ambalată într-o punguță din material plastic, cu prețul de 65 euro/gram, promițând pentru viitorul apropiat și o altă cantitate mai mare, de aproximativ 500 grame cocaină, după ce se va aproviziona dintr-un alt stat european. Conform înțelegerii din ziua respectivă, investigatorii au plătit suma de 500 euro, urmând ca la o dată ulterioară să facă și diferența de plată, în cuantum de aproximativ 1.300 euro. Substanța primită de la inculpatul G.N. de către cei doi investigatori a fost sigilată și predată I.G.P.R. - L.C.A.P.D. care, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 01 aprilie 2011, a concluzionat că reprezenta cantitatea de 26,56 grame de amestec conținând cocaină în concentrație de 21,27% ± 2%.

Prima instanță a constatat că circumstanțele în care inculpatul G.N. a vândut această cantitate de cocaină, astfel cum au fost descrise mai sus, sunt confirmate și prin înregistrarea discuției purtată în mediul ambiental cu respectivul prilej, din care s-au redat fragmente relevante în cuprinsul sentinței: Investigatorul „M.D.": Să trăiești! Inculpatul G.N.: Salut!. (...) Investigatorul „M.D.": Nu mă uiți cu treaba aia ! Deja mi-am aranjat treburile ! Am banii pe dreapta! Inculpatul G.N.: Da!.(.) Investigatorul sub acoperire „M.D., poarta următoarea discuție telefonică cu o altă persoană: Investigatorul „M.D.": Câți bani ai la tine? Nu, nu, nu, nu e problema. Hai ca vorbim. Aaah?. Vino și tu până la M.V.

și cobor si vorbim, da? Hai că mai stau, dar nu mai mult de juma' de ora, o ora, că plec ! Hai repede, hai, pa ! (...) Investigatorul „M.D.": Știi care-i problema ? N-am decât 500 de euro! Inculpatul G.N.: Nicio problema! Investigatorul „M.D.": Să nu zici că sunt. Inculpatul G.N.: Ne vedem mâine, poimâine ! Nu-i o problemă ! Investigatorul „M.D.": Când vii dincolo ? Inculpatul G.N.: neinteligibil. Investigatorul „M.D.": E bine treaba! Pleci și tu? Inculpatul G.N.: Eu plec miercuri ! O să vin și cu un R.R. !Nu-l vrei tu ?(.) Investigatorul „M.D.": Auzi, hai să-mi lași asta ca mă «tirez» si eu după asta ! Ulterior, la data de 05 aprilie 2011, în jurul orei 18:15, în urma unei discuții telefonice, inculpatul G.N.

și investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.D." s-au întâlnit în zona intersecției C. V. cu bd. U., sector 3, pentru ca cel din urmă să plătească diferența de preț, reprezentând contravaloarea celor 28 grame de cocaină vândute de către inculpatul G.N. la data de 31 martie 2011. Inculpatul și investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.D. " s-au deplasat în incinta M.V., unde investigatorul i-a mai plătit inculpatului suma de 1.300 euro și 100 lei. Cu acest prilej au fost reluate discuțiile privitoare la vânzări viitoare de cannabis și cocaină, în cuprinsul sentinței fiind redate fragmente din discuțiile interceptate și înregistrate în mediul ambiental. Prima instanță a mai reținut că, la data de 18 aprilie 2011, a avut loc o altă tranzacție ilicită cu droguri de mare risc, ocazie cu care inculpatul G.N.

și inculpatul V.I., zis „G." au remis investigatorului „M.D.", cu titlu gratuit, ca și probă, două comprimate ecstasy conținând ca substanță activă M.D.M.A. Remiterea acestor comprimate avea drept scop realizarea unei tranzacții mai importante, respectiv, vânzarea - cumpărarea unui număr de 7.000 comprimate ecstasy de la o altă persoană, cunoscută inițial sub apelativul „G.", care, în final, din depozițiile celor doi inculpați, a rezultat că este de fapt învinuitul G.M.S., zis și „G." Conform susținerilor inculpatului și ale învinuitului, cele 7.000 comprimate tip ecstasy ar fi urmat să sosească în mun. București din zona mun. Deva, jud. Hunedoara, în ziua următoare. În aceste împrejurări, inculpatul G.N., inculpatul V.I.

și investigatorul s-au deplasat cu autoturismul, aparținând soției, numita V.R., la stația A.G.I.P. situată pe Calea G., sector 1, unde au rămas investigatorul și inculpatul G.N., în timp ce inculpatul V.I. s-a deplasat într-o zonă din apropiere, conform susținerilor sale, la domiciliul proprietarului drogurilor, pentru a lua câteva comprimate ce urmau să fie oferite ca și probă. După aproximativ 5 minute învinuitul a revenit având și 2 comprimate ecstasy, având ca logo „Teletubbies Tinky - Winky" („maimuță extraterestră"), pe care le-a remis investigatorului. Comprimatele au fost sigilate și, după analiza acestora, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 142.750 din 19 aprilie 2011 al I.G.P.R.

- L.C.A.P.D., s-a concluzionat că respectivele comprimate conțin ca substanță activă M.D.M.A. (3,4 - methylenedioxymetamfetamine), drog de mare risc. În finalul întâlnirii, inculpații, pe de o parte și investigatorul, pe de altă parte, au stabilit ca să ia legătura telefonic ulterior pentru a discuta detaliile acestei tranzacții, care, în esență, urma să aibă ca obiect un număr de 7.000 comprimate ecstasy la prețul de 3,5 euro/bucata. Având în vedere discuțiile din data de 18 aprilie 2011, la data de 21 aprilie 2011, în jurul orei 15:00, în urma unor convorbiri telefonice, investigatorii „M.D. " și „M.N." s-au întâlnit în parcarea restaurantului M.C.D., din, sector 3, cu inculpații G.N. și V.I.

Potrivit înțelegerii anterioare, investigatorul „M.N.", care a sosit separat la locul întâlnirii, avea asupra sa suma de 82.750 euro, reprezentând contravaloarea a 7.000 comprimate ecstasy (la prețul de 3,25 euro/bucata, respectiv, 22.750 euro) și a unui kilogram de cocaină (60.000 euro). Ca urmare a solicitării inculpatului G.N., investigatorul „M.N." a venit în parcarea restaurantului cu suma de 82.750 euro, banii fiind numărați de către inculpat. După ce inculpatul și învinuitul s-au asigurat că suma este exactă, cel ultim menționat s-a deplasat cu autoturismul, aparținând soției inculpatului, numita V.R. , în zona Stadionului Dinamo, sector 2, pentru a se întâlni cu învinuitul G.M.S., zis „G." Anterior momentului în care inculpatul V.I.

a plecat să se întâlnească cu învinuitul G.M.S. au avut loc mai multe discuții telefonice între cei doi, pentru a stabili locul întâlnirii. În jurul orei 16:00, cei doi inculpați s-au întâlnit în zona Stadionului Dinamo, sector 2, unde, potrivit relatării inculpatului V.I., învinuitul G.M.S. a fost de acord cu realizarea tranzacției, însă a condiționat-o de efectuarea ei într-un loc în care să nu se poată realiza o înregistrare audio-video, respectiv, la o piscină, unde persoanele implicate să nu fie îmbrăcate. Inculpatul V.I. a revenit în parcarea Restaurantului M.C.D. și a relatat investigatorului „M.D." solicitările învinuitului G.M.S., circumstanțe în care tranzacția nu a mai avut loc. Instanța de fond a constatat că derularea discuțiilor și a activităților infracționale în modalitatea mai sus arătată este confirmată și prin înregistrarea audio - video realizată la acea data, din care s-au redat fragmente relevante în sentință.

Prima instanță a mai reținut că, la data de 13 mai 2011, a mai avut loc o întâlnire între investigatorii sub acoperire „M.D." și „N.M. " cu inculpații G.N. și V.I., cu scopul ca cei doi din urmă să intermedieze vânzarea unei cantități de 1 kg cocaină aparținând învinuitului G.M.S., zis „G." cu suma de 60.000 euro. Astfel, în jurul orei 20:00, cei patru s-au întâlnit la Stația A., situată pe bd. X în vederea stabilirii detaliilor acestei tranzacții. Conform susținerilor inculpaților G.N. și V.I., învinuitul G.M.S. urma să primească respectiva cantitate de cocaină în cursul acelei seri, în jurul orei 22:00. Totodată, din aceeași discuție a rezultat că învinuitul G.M.S. încă mai deținea la acea dată cele 7.000 comprimate ecstasy pe care intenționase să le vândă investigatorilor sub acoperire la data de 21 aprilie 2011. In prezența celor doi investigatori, inculpatul V.I.

a luat legătura telefonic cu învinuitul G.M.S., ocazie cu care cel din urmă i-a comunicat despre faptul că drogurile vor sosi în București în jurul orei 22:00. După această discuție, investigatorii și persoanele cercetate în prezenta cauză s-au despărțit, urmând ca ulterior să ia legătura telefonic. Ulterior, inculpatul G.N. 1-a sunat pe investigatorul „M.D.", stabilind să se întâlnească în jurul orei 22:45 în parcarea magazinului B., situat pe bd. X, sector 2, de unde s-au deplasat la restaurantul M.C. D. S situat în apropiere și au așteptat la una din mesele de pe terasa restaurantului. La scurt timp inculpatul V.I. a primit un mesaj tip S.M.S. de la învinuitul G.M.S., cel din urmă comunicându-i celui prim menționat că nu va mai avea loc vânzarea cocainei în acea seara.

In acest context inculpatul V.I. l-a contactat telefonic pe celălalt învinuit care i-a confirmat cele transmise prin intermediul mesajului tip S.M.S. anterior precizat. Ulterior, investigatorul s-a despărțit de inculpați, urmând ca, în situația în care învinuitul G.M.S. se va răzgândi, să fie contactat telefonic de către inculpatul G.N. sau de către inculpatul V.I. Instanța de fond a considerat că discuțiile purtate în mediul ambiental, interceptate și înregistrate în baza unei autorizații emise de Tribunalul București, confirmă derularea acestor acte preparatorii în vederea realizării unei tranzacții având ca obiect material cantitatea de 1 kg cocaină. Ca urmare a faptului că inculpatul G.N.

și-a continuat activitatea infracțională, în cursul lunii iunie 2011, a luat legătura cu investigatorul „M.D." pentru a în vederea realizării unei tranzacții ilicite având ca obiect material cantitatea de aproximativ 600 grame cocaină, pentru suma de 36.000 euro (60 euro/gram). Astfel, investigatorul sub acoperire „M.D.", la data de 12 iunie 2011, în jurul orelor 19:45-20:00, s-a întâlnit cu inculpatul G.N., care a sosit cu un autoturism de culoare verde metalizat, acesta fiind singur în autoturism. Inculpatul G.N. l-a luat în autoturism pe investigatorul „M.D." și, împreună, s-au deplasat în direcția str. X, unde s-au oprit în benzinăria A. situată în zonă. Cei doi au coborât din autoturism și au rămas în incinta benzinăriei mai sus menționată, unde au staționat aproximativ 25-35 de minute.

În jurul orelor 20:30-20:45, inculpatul G.N., împreună cu investigatorul sub acoperire „M.D.", s-au deplasat cu același autoturism respectiv în zona restaurantului C.G. unde investigatorul sub acoperire a coborât, iar inculpatul G.N. a părăsit zona către o direcție necunoscută. În continuare, s-a procedat la supravegherea investigatorului sub acoperire „M.D.", care a rămas singur în zona, până în jurul orelor 22:00, când, lângă restaurantul C.G., a revenit autoturismul, cu numere de înmatriculare de Franța, la volan aflându-se inculpatul G.N., și fără ca în autoturism să se mai afle vreo persoană. Investigatorul sub acoperire „M.D." s-a urcat în autoturismul inculpatului G.N., după care autoturismul s-a deplasat spre bulevardul Magheru, oprind în fața A.S.E.

București, din Piața R. Autoturismul a fost parcat aproximativ 10-15 minute, după care cei doi menționați au coborât și pe jos s-au deplasat către Piața V., pe bulevardul M., oprindu-se în dreptul unui I.C. unde aceștia s-au întâlnit cu alte trei persoane de sex bărbătesc, respectiv, cu inculpații D.M., zis „P.", B.F. și I.G. Inculpații B.F. și I.G., potrivit înțelegerii telefonice anterioare, dintre inculpatul G.N. și inculpatul D.M., au fost conduși de către cel din urmă de la autogara M., din mun. București, sector 6, până la locul întâlnirii cu inculpatul G.N. și cu investigatorii autorizați în cauză. După ce inculpatul G.N. s-a salutat cu cei trei, toate persoanele s-au deplasat pe jos pe bulevardul Magheru, până în fața A.S.E.

București, din Piața R. unde anterior G.N. parcase autoturismul cu numere de Franța. Ajunși lângă autoturismul inculpatului G.N., inculpatul B.F., a scos din rucsacul de culoare neagră, pe care îl avea asupra sa, o pungă din material plastic, de culoare închisă, pe care a pus-o direct pe bancheta din spate a autoturismului. În continuare, inculpatul G.N. s-a urcat la volan, inculpatul D.M. pe locul din dreapta față, iar investigatorul „D.M." pe bancheta din spate, în timp ce coinculpații B.F. și I.G. au rămas în zonă și s-au deplasat pe jos în direcția Internet Cafe-ului unde se întâlniseră inițial cu investigatorul și cu inculpații G.N. și D.M. Autoturismul în care se aflau G.N., D.M. și „D.M.", s-a deplasat către direcția str. Barbu Văcărescu, unde a oprit în parcarea complexului comercial B., lângă restaurantul M.C.

D. Ajunși acolo, cei trei au coborât din autoturism, au discutat timp de câteva minute, după care inculpatul G.N. i-a înmânat investigatorului sub acoperire „D.M." o pungă din material plastic, moment în care în parcarea descrisă mai sus și-a făcut apariția investigatorul sub acoperire „N.M.", conducând un autoturism pe care l-a parcat la aproximativ 20 de metri de locul în care era parcat autoturismul utilizat de către inculpatul G.N. Investigatorul sub acoperire „D.M." s-a deplasat către autoturismul investigatorului sub acoperire „N.M." și i-a înmânat celui din urmă punga din material plastic de culoare închisă primită de la coinculpați, pungă pe care „N.M." a introdus-o în portbagajul autoturismului cu care acesta venise și, totodată, i-a înmânat investigatorului prim menționat suma de 33.000 euro, reprezentând o parte din contravaloarea cocainei, urmând ca diferența de 3.000 euro să fie achitată ulterior.

La scurt timp, investigatorul „N.M." a părăsit zona singur, cu autoturismul cu care venise, iar investigatorul „D.M." s-a reîntors lângă autoturismul, unde nu se mai afla decât inculpatul D.M., întrucât între timp, inculpatul G.N. a părăsit pe jos zona. În timp ce părăsea zona inculpatul G.N. i-a cerut investigatorului sub acoperire „D.M.", să plătească suma inculpatului D.M., iar acesta din urmă i-a spus investigatorului să lase suma de bani în mașina inculpatului. În continuare, s-a procedat la imobilizarea inculpatului D.M., iar în autoturismul inculpatului G.N. a fost găsită suma de 33.000 euro, respectiv, 22 bancnote a câte 50 euro, 62 bancnote a câte 500 euro și bancnote a câte 100 euro.

Procedându-se la verificarea seriilor bancnotelor găsite și ridicate din autoturismul de culoare verde metalizat, cu numărul de înmatriculare din Franța, s-a constatat că acestea sunt identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal încheiat la data de 12 iunie 2011. Concomitent au fost reținuți inculpatul B.F. și I.G., aflați la I.C.-ul din zona bulevardului M. Ulterior, în urma punerii în executare a autorizațiilor de interceptare, înregistrare și localizare a comunicărilor telefonice emise de către Tribunalul București - Cabinetul Președintelui în prezenta cauză, s-a procedat la localizarea inculpatul G.N., care se afla în zona Pieței R., sector 1, București, fiind și acesta condus la sediul D. I.I.C.O.T.

- Structura Centrală. Substanța pulverulentă de culoare albă, vândută de către inculpați a fost sigilată, iar în urma analizei sale, prin raportului de constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D., s-a constatat că reprezenta cantitatea de 573,55 grame cocaină pură, în concentrație de 29,99%±2%. În urma probatoriului administrat a rezultat că drogul vândut la data de 12 iunie 2011, provenea de la numitul „N.", din Olanda, cu care în ziua respectivă, dar și anterior acestei date, a discutat telefonic despre detaliile predării cocainei pe teritoriul României, iar inculpații I.G. și B.F., care au transportat cocaina din Olanda, prin Belgia, erau, în fapt, „oamenii de încredere" al vânzătorului (numitul „N.") și, respectiv, al cumpărătorului (inculpatul G.N.).

În drept, a reținut instanța, faptele inculpatului D.M., zis „P.", care la data de 12 iunie 2011, împreună cu inculpații G.N., I.G. și B.F., a vândut cantitatea de 573,55 grame, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D.), pentru suma de 36.000 euro, din care suma de 33.000 euro s-a plătit la data constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de droguri de mare risc din 12 iunie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit intern de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.M., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare: gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate si distincte, să fie avute in vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale. A precizat instanța, că sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată in considerare, in ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, s-a subliniat că există legătură indisolubilă. Esența acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului. Fără asemenea modificări - de o anumită amploare in gradul de pericol social, nici o circumstanță n-ar putea fi „atenuanta" sau „agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale. Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, a precizat instanța că art. 72 C. pen.

are in vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput in afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă. Dacă orice pedeapsa se aplică infractorului pentru, pe această cale, să se obțină intimidarea și, in cele din urmă, reeducarea lui - in scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții: a) starea psihofizică și structura biologică a infractorului.

Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor.b) particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul. Totodată, prima instanță a reținut că faptele inculpatului I.G. care, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul B.F., a transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 grame, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R.

- L.C. A.P.D.), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu același inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N. și D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." și „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit intern de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. De asemenea, s-a considerat că faptele inculpatului B.F.

care în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G., a transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 grame, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D.), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu același inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N. și D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." și „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit intern de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 75 lit. a) C. pen.;art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților I.G. și B.F., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen., precum si disp. art. 320 1 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații G.N., D.M., B.F. și I.G., criticând-o pentru ne legalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 306 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, îndreptată prin încheierea din 29 noiembrie 2012, s- au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații G.N., D.M., I.G., B.F.

împotriva sentinței penale nr. 258 din 09 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Curtea de apel a desființat, în parte, sentința penală atacată și în fond, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. zis „P." la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. A făcut în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. deduce prevenția inculpatului D.M.

de la 13 iunie 2011 la 12 iulie 2011. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În conf. cu art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului I.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei rezultante, conform art. 35 alin. (2) C. pen. A făcut în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului I.G. de la 13 iunie 2011 la zi. În baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului I.G. În baza art. 117 alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpatului I.G.

de pe teritoriul României după executarea pedepsei. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.F., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. A făcut în cauză aplic. art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului B.F. de la 13 iunie 2011 la zi. În baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.F. În baza art. 118 alin. (1) și (3) C. pen.

și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea telefoanelor mobile găsite și ridicate de la inculpații D.M., B.F., I.G., G.N. conform ordonanței privind luarea măsurilor asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu modificările ulterioare conform procesului verbal din 22 august 2011, ora 9,00. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea rucsacului din material textil de culoare neagră utilizat de către inculpatul B.F. la transportarea drogurilor conform ordonanței privind luarea măsurilor asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 28 iunie 2011. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul G.N.

a sumelor de 1.800 euro și 100 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, a reținut cu privire la inculpatul D.M. că probele dosarului confirmă fără dubiu că inculpatul D.M. a participat alături de inculpații G.N., I.G. și B.F. în data de 12 iunie 2011 la vinderea cantității de 573,55 gr. cocaină pură, în concentrație de 29,99%±2%, pentru suma de 36.000 de euro, din care 33.000 de euro s-au plătit la data constatării comiterii flagrante a infracțiunii de trafic ilicit intern de droguri de mare risc. Instanța de apel a apreciat că declarația investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M.D.", contrazisă de inculpatul D.M., se coroborează cu declarația inculpatului G.N.

La fila 204 vol. I d.u.p. inculpatul G.N. a arătat următoarele: „La data de 12 iunie 2011, am venit de la Constanța în București cu un autoturism de culoare verde metalizat cu număr de înmatriculare din Franța, întâlnindu-mă în București cu un prieten de-al meu pe nume D.M., zis „P." I-am spus lui D.M. că urma să fac o tranzacție în București, fără însă să-i spun despre ce este vorba. I-am spus lui D.M. că trebuie să se întâlnească cu doi băieți care vin din Olanda, după care să meargă să se întâlnească cu cei doi și cu polițistul de la Antidrog. Inițial D.M. nu a știut despre ce este vorba dar și-a dat seama despre faptul că era vorba despre o tranzacție cu cocaină atunci când polițistul de la Antidrog a desfăcut pachetul în care se aflau drogurile, lăsat de către unul din cei doi cărăuși veniți din Olanda, respectiv pe bancheta din spate a mașinii cu care venisem, acesta aflându-se și el în mașină alături de mine și polițist.

Astfel D.M. văzând pachetul cu prafuri desfăcut de polițist pe bancheta din spate, l-a întrebat direct pe polițist dacă este vorba de cocaină, iar acesta i-a răspuns afirmativ. Pentru această intermediere cu cele 600 gr. cocaină, eu urma să câștig în jur de 1.300 de euro, din care urma să-l cinstesc și pe D.M. cu o sumă pe care însă nu o stabilisem anterior". În acest context,a considerat instanța deapel, susținerea apărării în sensul inexistenței faptei de trafic intern de droguri de mare risc, atâta timp cât declarația investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M.D." se coroborează cu declarația inculpatului G.N., precum și cu a inculpaților I.G. și B.F. date în cursul urmăririi penale, cât și cu procesele verbale din 21 iunie 2011 întocmite de organele de cercetare penală, este fără fundament legal.

În schimb, Curtea a apreciat, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului D.M., că o pedeapsă de 7 ani închisoare în condițiile reținerii circumstanței atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen., este în concordanță cu scopul înscris în art. 52 C. pen., astfel că a admis apelul în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce îi privește pe inculpații I.G. și B.F. , s-a constatat că pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. sunt nelegale, ca și în cazul inculpaților G.N. și D.M. În atare situație, Curtea a procedat la o nouă reindividualizare a pedepselor ce au fost aplicate în conformitate cu art. 72 C. pen. Având în vedere că inculpații I.G. și B.F. sunt la primul conflict cu legea penală, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., așa încât a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduce judecății. Referitor la schimbarea modalității de executare a pedepselor, respectiv aplicarea art. 86 1 C. pen., astfel cum s-a solicitat de către inculpații G.N., D.M.

și V.F., Curtea față de pedepsele stabilite acestora prin raportare la art. 72 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a procedat la respingerea acestui motiv de apel. Potrivit art. 86 1 alin. (2) C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c). Curtea a făcut și aplicarea art. 118 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu privire la confiscarea telefoanelor mobile găsite și ridicate de la inculpații D.M., I.G.

și B.F., ca urmare a luării măsurii asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată prin procesul verbal din 22 august 2011. De asemenea, a făcut aplicarea acestor dispoziții și cu privire la confiscarea rucsacului din material textil de culoare neagră utilizat de către inculpatul B.F. la transportarea drogurilor conform ordonanței privind luarea măsurilor asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 28 iunie 2011. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații B.F., I.G. și D.M. Prin motivarea recursului și concluziile orale ale apărării, recurentul inculpat D.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 pct. 18 și pct. 14 C. proc.

pen. În susținerea acestor temeiuri legale, în esență, s-a arătat că deși instanța de apel a admis prin încheierea de ședință din 25 iulie 2012 probele solicitate de inculpat, care erau relevante pentru soluționarea cauzei, nu s-a pronunțat asupra lor. Totodată, s-a considerat că instanța de apel nu a făcut o completă și judicioasă apreciere a probatoriului administrat, conținutul mijloacelor de probă fiind incorect interpretat. Apărarea inculpatului a apreciat că singura probă reținută de instanța de fond ca dovedind vinovăția inculpatului, respectiv declarația investigatorului sub acoperire D.M., nu se coroborează cu nici o altă probă, iar punctual, nici cu declarația inculpatului G.N., contrar celor reținute de instanță.

In realitate, a subliniat apărarea, declarația inculpatului G.N. se coroborează cu cea a inculpatului D.M. care demonstrează fără echivoc că a aflat despre conținutul cu droguri al pachetului când s-a urcat în mașină. S-a mai subliniat că, din convorbirea telefonică interceptată în seara flagrantului, rezultă doar că inculpatul G.N. i-a cerut inculpatului D.M. să-i facă un serviciu, respectiv să-i preia și să-i conducă pe inculpații B.F., I.G. la o cafenea, aceștia din urmă declarând că nu l-au cunoscut pe D.M. până în seara flagrantului. De asemenea, s-a solicitat ca, în cazul în care se reține o participare minoră la comiterea faptei, să se facă aplicarea art. 86 1 C. pen., cu aplicarea unei pedepse al cărei cuantum să reflecte lipsa antecedentelor penale și gravele probleme de sănătate ale inculpatului D.M.

În concluzie, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., iar în subsidiar, întemeiat pe casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului D.M., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. Apărarea recurenților inculpați B.F. si I.G. au susținut cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., în sensul că instanța de apel, în mod nejustificat, a majorat pedepsele aplicate de prima instanță, în condițiile în care au fost simpli cărăuși, inculpatul B.F. a colaborat cu organele de urmărire penală oferind informații despre furnizorul de droguri, iar inculpatul I.G.

va continua ședințele de consiliere psihologică după expulzarea din țară, având deja sprijinul unei Fundații din Olanda, motive pentru care s-a apreciat că se justifică reținerea circumstanței prev. de art. 74 lit. c) C. pen. S-a mai menționat că instanța de apel a reținut circumstanța prev. de art. 74 lit. a) C. pen., așa încât se putea coborî pedeapsa sub minimul special de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200 și 3 ani închisoare prev. pentru art. 3 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000. Recurentul inculpat I.G. a mai invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. sub aspectul reținerii calității sale de complice la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, subliniindu-se că a avut o complicitate morală care a constat în faptul că a acceptat să-l însoțească pe B.F.

cunoscând că are droguri în rucsac, iar pe tot parcursul transportului, rucsacul în care s-a aflat cocaina, a fost asupra inculpatului B.F. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Având în vedere motivele de recurs scrise și concluziile orale, se reține că apărarea inculpatului D.M.

a învederat că instanța de apel a admis prin încheierea de ședință din 25 iulie 2012 probele solicitate de inculpat constând în audierea înregistrării convorbirilor, care erau relevante pentru soluționarea cauzei, dar nu s-a pronunțat asupra lor. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 26 iulie 2012 (fiind eronat indicată data de 25 iulie 2012), Curtea de apel a încuviințat cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al inculpatului D.M. constând în acte în circumstanțiere și audierea înregistrării din mediu ambiental din momentul flagrantului. Ulterior, apărătorul ales al inculpatului, care a primit copii ale D.V.D.-urilor atașate dosarului, a arătat, la termenul din 20 septembrie 2012, că în urma vizionării D.V.D.

- urilor nu a fost identificat momentul flagrantului din 12 iunie 2011, iar procurorul de ședință a precizat că au existat autorizații pentru înregistrarea convorbirilor telefonice, dar momentul flagrantului nu a fost înregistrat audio/video. Totodată, Parchetul a comunicat instanței de apel, prin adresa din 3 octombrie 2012, că la momentul sesizării prin rechizitoriu a Tribunalului București, au fost trimiși suporții optici (patru D.V.D.- uri) care conțin înregistrările comunicărilor telefonice autorizate în cauză, precum și ale discuțiilor purtate în mediul ambiental la datele de 21 aprilie 2011, 31 martie 2011, 5 aprilie 2011 și 13 mai 2011 (fila 111). Prin urmare, înAlta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere, la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului D.M., conținutul mijloacelor de probă reprezentate de declarația investigatorului sub acoperire cu nume de cod D.M., declarația inculpatului G.N.

dată în faza de urmărire penală, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală și declarațiile inculpaților B.F. și I.G., care se coroborează între ele, fiind nefondată critica inculpatului D.M. că prima instanță de control judiciar nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, în apel, situație care ar fi atras incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen, numai dacă, cumulativ, se considera că probele respective erau de natură a garanta drepturile inculpatului D.M. și a influența soluția procesului, aceste condiții nefiind întrunite în prezenta cauză. Potrivit art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit contrară probelor existente la dosar. Grava eroare de fapt vizează exclusiv discordanța între cele reținute de instanță și conținutul mijloacelor de probă, sau ignorarea unor aspecte evidente ce rezultă din probele administrate, cu consecința pronunțării altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Sfera de acțiune a instanței de recurs este astfel limitată, căci aceasta verifică modul în care probele se reflectă în soluția pronunțată, mai precis, dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, și numai dacă se constată existența unei astfel de situații instanța de recurs poate reaprecia materialul probator administrat în cauză.

Din această perspectivă, instanța de recurs constată că soluția de condamnare a inculpatului D.M. pentru infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., nu se datorează unei erori de fapt evidente, întrucât în sensul participării acestuia la săvârșirea infracțiunii sunt declarația investigatorului sub acoperire cu nume de cod D.M. - care a menționat că D.M. și G.N., prieteni, participau la vânzarea de droguri, că în ziua flagrantului din 12 iunie 2011, s-a întâlnit cu inculpatul D.M., B.F., I.G. și G.N. pentru tranzacția cu drogul de mare risc, că inculpatul D.M. , aflat în autoturismul cu care s-au deplasat în zona B.V.

din București pentru a încasa banii pe droguri, știa că pachețelele aduse de cărăuși conțineau cocaină și a fost prezent când banii care reprezentau prețul drogurilor au fost lăsați în mașina inculpatului G.N.; declarația inculpatului G.N. - care a afirmat că i-a cerut inculpatului D.M. să se întâlnească cu doi băieți care veneau din Olanda pentru că urma să facă o tranzacție și că inculpatul D.M. a constatat că în pachețelele aduse din țară este cocaină când acestea au fost desfăcute pe bancheta din spate a mașinii cu care se deplasau, precum și că a existat o înțelegere ca inculpatul D.M. să primească o sumă de bani pentru ajutorul dat în realizarea tranzacției cu cele 600 gr. cocaină; declarațiile inculpaților B.F.

și I.G. (cărăuși) din care rezultă că potrivit înțelegerii telefonice cu inculpatul G.N., inculpatul D.M. a plătit contravaloarea cursei de taxi de la Autogara M. până la locul întâlnirii inculpaților cărăuși cu G.N. și investigatorul sub acoperire cu nume de cod D.M., pe bulevardul M., la un I.C.; procesul verbal din 12 iunie 2011 privind consemnarea seriilor bancnotelor care au compus suma de 33.000 euro; procesul verbal din 13 iunie 2011 întocmit de organele de urmărire penală referitor la supravegherea operativă și prinderea în flagrant a recurentului inculpat D.M. în data de 12 iunie 2011; raportul de constatare tehnico-științifică din 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D. prin care s-a constatat că drogul vândut reprezenta cantitatea de 484,76 gr.

cocaină și 88,79 gr. Cocaină. În consecință, critica recurentului inculpat D.M. adusă soluției de condamnare și, implicit, cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sunt neîntemeiate. Cu privire la critica inculpatului I.G., prin care a învederat că, în mod greșit, nu s-a reținut prin hotărârea atacată că a participat în calitate de complice la comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, instanța de recurs consideră că aceasta nu poate fi analizată întrucât, ar însemna să se accepte posibilitatea ca un inculpat să susțină motive de recurs prin care să-și agraveze situația în propria cale de atac, ceea ce ar fi contrar principiului non reformatio in pejus reglementat de art. 385/8 C. proc.

pen., în cauză nefiind promovat recurs