ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258 din 9 aprilie 2012

pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, printre

altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75

lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M., zis „P." la pedeapsa de

8 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a

interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin

prezenta hotărâre durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13

iunie 2011 la 12 iulie 2011.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptelor formulată de inculpatul I.G. din infracțiunile prev. de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. și art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen.,

ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit.

a) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320

1

C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320

1

C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

inculpatul are executat pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a

interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată

de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin

prezenta hotărâre

durata reținerii și a

arestării preventive a inculpatului I.G. de la

data de 13 iunie 2011

lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului I.G.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320

1

C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic, art. 320

1

C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

inculpatul are de executat pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a

interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b)

C. pen. pe o

durată de 4 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin

hotărâre durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului B.F. de la

data de 13 iunie 2011 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut stare de

arest a inculpatului B.F.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea în vederea distrugerii a cantităților totale de 26,56 grame pulbere

care conține cocaină (concentrație de 21,27% +/- 2%), fenacetină și lidocaină,

484,76 grame cocaină (concentrație 29,99 +/- 2%) și fenacetină, 88,79 grame cocaină

(concentrație 29,66 % +/- 2%), 2.735 comprimate conținând ca substanță activă M.D.M.A.

(ecstasy) și 14,47 grame pulbere care conține ca substanță activă M.D.M.A.

(ecstasy), cumpărate în mod autorizat în cauză, găsite și ridicate cu ocazia

prinderii în flagrant a persoanelor cercetate în cauză sau predate de către

inculpați, constatate în urma efectuării analizelor de laborator și

indisponibilizării la alin. (1) - D.C.J.S.E.O.,

conform dovezilor din 08 aprilie 2011, din 27 iunie 2011

și din

28 iunie 2011, cu păstrarea contraprobelor, respectiv cantitățile de 5,06 grame

pulbere cocaină, fenacetină și lidocaină, 5,24 grame pulbere cocaină și

fenacetină, precum și 17,96 grame pulbere care conține M.D.M.A. (ecstasy).

Prin aceeași hotărâre au fost condamnați inculpații G.N. și V.I.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în

judecată

prin rechizitoriul nr. 119/D/ P, din data de 05 septembrie 2011 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

În faza de cercetare judecătorească, au fost audiați

inculpații G.N., I.G., V.I. și B.F. la termenul de judecată din data de 19

ianuarie 2012, declarațiile acestora date în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., fiind consemnate în scris si atașate la dosarul cauzei (

fil.98-101 dosar instanță).

În ședința publică din data de 19 ianuarie 2012 a fost audiat

inculpatul D.M., potrivit disp. art. 323 C. proc. pen., declarația fiind

consemnată si atașată la dosarul cauzei-fila 97 d.i.- care și-a menținut

poziția procesuală pe care a avut-o la Parchet în sensul că nu recunoaște

săvârșirea faptei pentru care este

cercetat,

declarând că îl cunoaște pe G.N., iar la acea dată era împreună

cu G.N.

cu care se întâlnise să bea o cafea si veniseră doi băieți să se întâlnească cu

el.

A arătat inculpatul că, din parcare, plecase cu G. pentru ca

acesta să

ajungă la cineva să ia niște

bani, nu îi explicase pentru ce lua această sumă de bani

însă el urma să

se deplaseze împreună cu persoana la care mersese să-i dea datoria și ajungând

în parcare la magazinul B., persoana care venise cu G. despacheta un parchet,

rară ca el să știe ce se afla în acel pachet.

În continuare, a precizat

inculpatul că s-a dat jos din mașină si a văzut că și

ceilalți

coborâseră, însă când a constatat ca ei au dorit să plece de lângă mașină, a

vrut să plece pentru că și-a dat seama că există ceva ciudat la mijloc însă nu

a apucat pentru că i-au fost luate cheile si nu a acceptat să primească banii

întrucât nu se tăcuse nici o tranzacție cu el și nu a participat.

În finalul declarației, a arătat inculpatul că, nici nu ar fi

fost de acord să

încheie o tranzacție în

acest sens, prima idee fiind să anunțe organele de poliție, iar

între

timp au apărut organele de poliție și a ajutat la capturarea unor pastile de

droguri (ecstasy).

În ședința publică din

data de 16 februarie 2012, Tribunalul a procedat la audierea

investigatorului

cu identitate protejată M.D., sub prestare de jurământ

religios, potrivit disp. art. 327 C. proc. pen., cele declarate fiind

consemnate în proces -

verbal de ascultare, atașat la dosarul cauzei

(filele nr. 141 și 142), instanța redând conținutul acestuia în cuprinsul

sentinței.

În ședința publică din

data de 03. 04. 2012, Tribunalul a procedat la audierea

investigatorului

cu identitate protejată N.M., sub prestare de jurământ religios, potrivit disp.

art. 86

1

și 327 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în

proces - verbal de ascultare, atașat la dosarul cauzei (fila 209), instanța

redând conținutul acestuia în cuprinsul sentinței.

Examinând actele și

lucrările dosarul instanța a reținut următoarea situație de

fapt:

La data de 31 martie 2011, investigatorul sub acoperire cu

numele de cod „M.D." a stabilit telefonic o întâlnire cu inculpatul G.N.

în vederea cumpărării autorizate de la acesta

din urmă a unei cantități de

aproximativ 28 grame de cocaină.

Astfel, în jurul orei 12:00, la etajul 2, din incinta M.V.,

investigatorul anterior precizat, însoțit de

investigatorul sub acoperire cu numele de

cod „N.M." s-au întâlnit

cu inculpatul G.N. și au discutat despre tranzacții ilicite având ca obiect

material cocaină și cannabis.

În aceste împrejurări, inculpatul a oferit

investigatorilor 28 grame cocaină, ambalată într-o punguță din material

plastic, cu prețul de 65 euro/gram, promițând pentru viitorul apropiat și o

altă cantitate mai mare, de aproximativ 500 grame cocaină, după ce se va

aproviziona dintr-un alt stat european.

Conform înțelegerii din ziua respectivă, investigatorii

au plătit suma de 500 euro, urmând ca la o dată ulterioară să facă și diferența

de plată, în cuantum de aproximativ 1.300 euro.

Substanța primită de la inculpatul G.N. de către cei doi

investigatori a fost sigilată și predată I.G.P.R. - L.C.A.P.D. care, prin

raportul de constatare tehnico-științifică din 01 aprilie 2011, a concluzionat

că reprezenta cantitatea de 26,56 grame de amestec conținând cocaină în

concentrație de 21,27% ± 2%.

Prima instanță a constatat că circumstanțele în care

inculpatul G.N. a vândut această cantitate de cocaină, astfel cum au fost

descrise mai sus, sunt confirmate și prin înregistrarea discuției purtată în

mediul ambiental cu respectivul prilej, din care s-au redat fragmente relevante

în cuprinsul sentinței: Investigatorul „M.D.": Să trăiești! Inculpatul G.N.:

Salut!. (...)

Investigatorul „M.D.": Nu mă uiți cu treaba aia !

Deja mi-am aranjat treburile ! Am banii pe dreapta! Inculpatul G.N.: Da!.(.)

Investigatorul sub acoperire „M.D., poarta următoarea

discuție telefonică cu o altă persoană:

Investigatorul „M.D.": Câți bani ai la tine? Nu, nu, nu,

nu e problema. Hai ca vorbim. Aaah?. Vino și tu până la M.V. și cobor si

vorbim, da? Hai că mai stau, dar nu mai mult de

juma' de ora, o ora, că plec ! Hai

repede, hai, pa ! (...)

Investigatorul „M.D.":

Știi care-i problema ? N-am decât 500

de euro!

Inculpatul G.N.: Nicio problema! Investigatorul „M.D.":

Să nu zici că sunt.

Inculpatul G.N.: Ne

vedem mâine, poimâine ! Nu-i o problemă !

Investigatorul „M.D.":

Când vii dincolo ? Inculpatul G.N.: neinteligibil. Investigatorul „M.D.": E

bine treaba! Pleci și tu? Inculpatul G.N.: Eu plec miercuri ! O să vin și

cu un R.R. !Nu-l vrei tu

?(.)

Investigatorul „M.D.":

Auzi, hai să-mi lași asta ca mă «tirez» si

eu după asta !

Ulterior, la data de 05 aprilie 2011, în jurul orei

18:15, în urma unei discuții telefonice, inculpatul G.N. și investigatorul sub

acoperire cu numele de cod „M.D." s-au întâlnit în zona intersecției C.

V. cu bd. U., sector 3, pentru ca cel din urmă să

plătească diferența de preț,

reprezentând contravaloarea celor 28 grame

de cocaină vândute de către inculpatul G.N. la data de 31 martie 2011.

Inculpatul și

investigatorul sub acoperire cu numele de cod „M.D.

" s-au deplasat în incinta M.V., unde

investigatorul i-a mai

plătit inculpatului suma de 1.300 euro și 100

lei.

Cu acest prilej au fost reluate discuțiile privitoare

la vânzări viitoare de cannabis și cocaină, în cuprinsul sentinței fiind redate

fragmente din discuțiile interceptate și înregistrate în mediul ambiental.

Prima instanță a mai reținut că, la data de 18 aprilie 2011,

a avut loc o altă tranzacție ilicită cu droguri de mare risc, ocazie cu care

inculpatul G.N.

și inculpatul V.I., zis „G."

au remis investigatorului

„M.D.", cu titlu gratuit, ca și probă,

două comprimate ecstasy conținând ca substanță activă M.D.M.A.

Remiterea acestor

comprimate avea drept scop realizarea unei tranzacții mai

importante,

respectiv, vânzarea - cumpărarea unui număr de 7.000 comprimate ecstasy de la o

altă persoană, cunoscută inițial sub apelativul „G.", care, în final, din

depozițiile celor doi inculpați, a rezultat că este de fapt învinuitul G.M.S.,

zis și „G."

Conform susținerilor inculpatului și ale învinuitului,

cele 7.000 comprimate tip ecstasy ar fi urmat să sosească în mun. București din

zona mun. Deva, jud. Hunedoara, în ziua următoare.

În aceste împrejurări,

inculpatul G.N., inculpatul V.I.

și investigatorul s-au deplasat cu

autoturismul, aparținând soției, numita V.R., la stația A.G.I.P. situată pe

Calea G., sector 1, unde au rămas investigatorul și

inculpatul G.N., în timp ce inculpatul V.I. s-a deplasat

într-o

zonă din apropiere, conform susținerilor sale, la domiciliul proprietarului

drogurilor, pentru a lua câteva comprimate ce urmau să fie oferite ca și probă.

După aproximativ 5 minute învinuitul a revenit având și

2 comprimate ecstasy, având ca logo „Teletubbies Tinky - Winky" („maimuță

extraterestră"), pe care le-a remis investigatorului.

Comprimatele au fost sigilate și, după analiza

acestora, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 142.750 din 19

aprilie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D., s-a concluzionat că respectivele

comprimate conțin ca substanță activă M.D.M.A. (3,4 -

methylenedioxymetamfetamine), drog de mare risc.

În finalul întâlnirii,

inculpații, pe de o parte și investigatorul, pe de altă parte,

au

stabilit ca să ia legătura telefonic ulterior pentru a discuta detaliile

acestei tranzacții, care, în esență, urma să aibă ca obiect un număr de 7.000

comprimate ecstasy la prețul de 3,5 euro/bucata.

Având în vedere

discuțiile din data de 18 aprilie 2011, la data de 21 aprilie 2011, în jurul

orei 15:00, în urma unor convorbiri telefonice, investigatorii „M.D.

"

și „M.N." s-au întâlnit în parcarea restaurantului M.C.D., din, sector 3,

cu inculpații G.N. și V.I.

Potrivit înțelegerii anterioare, investigatorul „M.N.",

care a sosit separat la locul întâlnirii, avea asupra sa suma de 82.750 euro,

reprezentând contravaloarea a 7.000 comprimate ecstasy (la prețul de 3,25

euro/bucata, respectiv, 22.750 euro) și a unui kilogram de cocaină (60.000

euro).

Ca urmare a solicitării inculpatului G.N., investigatorul „M.N."

a venit în parcarea restaurantului cu suma de 82.750 euro, banii fiind numărați

de către inculpat.

După ce inculpatul și învinuitul s-au asigurat că suma este

exactă, cel ultim menționat s-a deplasat cu autoturismul, aparținând soției

inculpatului, numita V.R.

, în zona

Stadionului Dinamo, sector 2, pentru a se întâlni cu învinuitul

G.M.S.,

zis „G."

Anterior momentului în care inculpatul V.I. a plecat să se

întâlnească cu învinuitul G.M.S. au avut loc mai

multe

discuții telefonice între cei doi, pentru a stabili locul

întâlnirii.

În jurul orei 16:00, cei doi inculpați s-au întâlnit în zona

Stadionului

Dinamo, sector 2, unde,

potrivit relatării inculpatului V.I., învinuitul

G.M.S. a fost de acord

cu realizarea tranzacției, însă a condiționat-o de efectuarea ei într-un loc în

care să nu se poată realiza o

înregistrare

audio-video, respectiv, la o piscină, unde persoanele implicate să nu fie

îmbrăcate.

Inculpatul V.I. a revenit în parcarea Restaurantului M.C.D.

și a relatat investigatorului „M.D." solicitările

învinuitului G.M.S., circumstanțe în care tranzacția nu a

mai

avut loc.

Instanța de fond a constatat că derularea discuțiilor și a

activităților infracționale în modalitatea mai sus arătată este confirmată și

prin înregistrarea audio - video realizată la acea data, din care s-au redat

fragmente relevante în sentință.

Prima instanță a mai reținut că, la data de 13 mai 2011, a

mai avut loc o

întâlnire între

investigatorii sub acoperire „M.D." și „N.M.

" cu inculpații G.N.

și V.I., cu scopul ca cei

doi din urmă să

intermedieze vânzarea unei cantități de 1 kg cocaină aparținând învinuitului G.M.S.,

zis „G." cu suma de 60.000

euro.

Astfel, în jurul orei 20:00, cei patru s-au întâlnit la

Stația A., situată pe bd. X în vederea stabilirii detaliilor acestei

tranzacții. Conform susținerilor inculpaților G.N. și V.I., învinuitul G.M.S.

urma să primească respectiva cantitate de cocaină în cursul acelei seri, în

jurul orei 22:00.

Totodată, din aceeași discuție a rezultat că învinuitul

G.M.S.

încă mai deținea la acea dată cele

7.000 comprimate ecstasy pe care

intenționase să le vândă

investigatorilor sub acoperire la data de 21 aprilie 2011. In prezența celor

doi investigatori, inculpatul V.I. a luat legătura telefonic

cu învinuitul G.M.S., ocazie cu care cel din urmă

i-a

comunicat despre faptul că drogurile vor sosi în București în jurul

orei 22:00.

După această discuție,

investigatorii și persoanele cercetate în prezenta cauză

s-au despărțit,

urmând ca ulterior să ia legătura telefonic. Ulterior, inculpatul G.N. 1-a

sunat pe investigatorul „M.D.",

stabilind

să se întâlnească în jurul orei 22:45 în parcarea magazinului B., situat

pe

bd. X, sector 2, de unde s-au deplasat la restaurantul M.C. D. S situat în

apropiere și au așteptat la una din mesele de pe terasa restaurantului.

La scurt timp inculpatul V.I. a primit un mesaj tip S.M.S. de

la învinuitul G.M.S., cel din urmă comunicându-i celui prim menționat că nu va

mai avea loc vânzarea cocainei în acea seara. In acest

context inculpatul V.I. l-a contactat telefonic pe celălalt învinuit

care i-a

confirmat cele transmise prin intermediul mesajului tip S.M.S.

anterior precizat.

Ulterior, investigatorul s-a despărțit de inculpați, urmând

ca, în situația în

care învinuitul G.M.S.

se va răzgândi, să fie contactat

telefonic de către inculpatul G.N. sau

de către inculpatul V.I.

Instanța de fond a considerat că discuțiile purtate în mediul

ambiental,

interceptate și înregistrate în

baza unei autorizații emise de Tribunalul București,

confirmă derularea

acestor acte preparatorii în vederea realizării unei tranzacții având ca obiect

material cantitatea de 1 kg cocaină.

Ca urmare a faptului că inculpatul G.N. și-a continuat

activitatea infracțională, în cursul lunii iunie 2011, a luat legătura cu investigatorul

„M.D." pentru a în vederea realizării

unei tranzacții ilicite având

ca obiect material cantitatea de

aproximativ 600 grame cocaină, pentru suma de 36.000 euro (60 euro/gram).

Astfel, investigatorul sub acoperire „M.D.", la

data de 12 iunie 2011, în jurul orelor 19:45-20:00, s-a întâlnit cu inculpatul G.N.,

care a sosit cu un autoturism de culoare verde metalizat, acesta fiind singur

în autoturism.

Inculpatul G.N. l-a luat

în autoturism pe investigatorul

„M.D." și, împreună, s-au deplasat

în direcția str. X, unde s-au oprit în benzinăria A. situată în zonă.

Cei doi au coborât

din autoturism și au rămas în incinta benzinăriei mai sus

menționată,

unde au staționat aproximativ 25-35 de minute.

În jurul orelor 20:30-20:45, inculpatul G.N., împreună cu

investigatorul sub acoperire „M.D.", s-au deplasat cu același autoturism

respectiv în zona restaurantului C.G. unde investigatorul sub acoperire a

coborât, iar inculpatul G.N. a părăsit zona către o direcție necunoscută.

În continuare, s-a procedat la supravegherea investigatorului

sub acoperire „M.D.", care a rămas singur în zona, până în jurul orelor

22:00, când, lângă restaurantul C.G., a revenit autoturismul, cu numere de

înmatriculare de Franța, la volan aflându-se inculpatul G.N., și fără ca în autoturism

să se mai afle vreo persoană.

Investigatorul sub acoperire „M.D." s-a urcat în

autoturismul inculpatului G.N., după care autoturismul s-a deplasat spre

bulevardul Magheru, oprind în fața A.S.E. București, din Piața R.

Autoturismul a fost parcat aproximativ 10-15 minute,

după care cei doi

menționați au coborât și

pe jos s-au deplasat către Piața V., pe bulevardul M., oprindu-se în dreptul

unui I.C. unde aceștia s-au întâlnit cu alte

trei persoane de sex

bărbătesc, respectiv, cu inculpații D.M., zis „P.", B.F. și I.G.

Inculpații B.F. și I.G., potrivit înțelegerii

telefonice anterioare, dintre inculpatul G.N. și inculpatul D.M., au fost

conduși de către cel din urmă de la autogara M., din mun. București, sector 6,

până la locul întâlnirii cu inculpatul G.N. și cu investigatorii autorizați în

cauză.

După ce inculpatul G.N. s-a salutat cu cei trei, toate

persoanele s-au deplasat pe jos pe bulevardul Magheru, până în fața A.S.E.

București, din Piața R. unde anterior G.N. parcase autoturismul cu numere de Franța.

Ajunși lângă autoturismul inculpatului G.N., inculpatul

B.F., a scos din rucsacul de culoare neagră, pe care îl avea asupra sa, o pungă

din material plastic, de culoare închisă, pe care a pus-o direct pe bancheta

din spate a autoturismului.

În continuare, inculpatul G.N. s-a urcat la volan, inculpatul

D.M. pe locul din dreapta față, iar investigatorul „D.M." pe bancheta din

spate, în timp ce coinculpații B.F. și I.G. au rămas în zonă și s-au deplasat

pe jos în direcția Internet Cafe-ului unde se întâlniseră inițial cu

investigatorul și cu inculpații G.N. și D.M.

Autoturismul în care se aflau G.N., D.M. și „D.M.",

s-a deplasat către direcția str. Barbu Văcărescu, unde a oprit în parcarea complexului

comercial B., lângă restaurantul M.C. D.

Ajunși acolo, cei

trei au coborât din autoturism, au discutat timp de câteva

minute, după

care inculpatul G.N. i-a înmânat investigatorului sub acoperire „D.M." o

pungă din material plastic, moment în care în parcarea descrisă mai sus și-a

făcut apariția investigatorul sub acoperire „N.M.", conducând un

autoturism pe care l-a parcat la aproximativ 20 de metri de locul în care era

parcat autoturismul utilizat de către inculpatul G.N.

Investigatorul sub acoperire „D.M." s-a deplasat către

autoturismul investigatorului sub acoperire „N.M." și i-a înmânat celui

din urmă punga din material plastic de culoare închisă primită de la

coinculpați, pungă pe care „N.M." a introdus-o în portbagajul

autoturismului cu care acesta venise și, totodată, i-a înmânat investigatorului

prim menționat suma de 33.000 euro, reprezentând o parte din contravaloarea

cocainei, urmând ca diferența de 3.000 euro să fie achitată ulterior.

La scurt timp,

investigatorul „N.M." a părăsit zona singur, cu

autoturismul cu

care venise, iar investigatorul „D.M." s-a reîntors lângă autoturismul,

unde nu se mai afla decât inculpatul D.M., întrucât între timp, inculpatul G.N.

a părăsit pe jos zona.

În timp ce părăsea zona inculpatul G.N. i-a cerut

investigatorului sub acoperire „D.M.", să plătească suma

inculpatului D.M., iar acesta din urmă i-a spus

investigatorului să

lase suma de bani în mașina inculpatului.

În continuare, s-a procedat la imobilizarea inculpatului D.M.,

iar în autoturismul inculpatului G.N. a fost găsită

suma de 33.000 euro, respectiv, 22 bancnote a câte 50 euro, 62 bancnote

a câte 500

euro și bancnote a câte 100 euro.

Procedându-se la verificarea seriilor bancnotelor găsite și

ridicate din

autoturismul de culoare verde

metalizat, cu numărul

de înmatriculare din Franța, s-a constatat că

acestea sunt identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal încheiat

la data de 12 iunie 2011.

Concomitent au fost reținuți inculpatul B.F. și I.G., aflați

la I.C.-ul din zona bulevardului M.

Ulterior, în urma punerii în executare a autorizațiilor

de interceptare, înregistrare și localizare a comunicărilor telefonice emise de

către Tribunalul București - Cabinetul Președintelui în prezenta cauză, s-a

procedat la localizarea inculpatul G.N., care se afla în zona Pieței

R., sector 1, București, fiind și acesta condus

la sediul D.

I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

Substanța pulverulentă de culoare albă, vândută de

către inculpați a fost

sigilată, iar în urma

analizei sale, prin raportului de constatare tehnico-științifică

din

data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R.

- L.C.A.P.D.,

s-a

constatat că reprezenta cantitatea de 573,55 grame cocaină pură, în

concentrație de 29,99%±2%.

În urma probatoriului administrat a rezultat că drogul vândut

la data de 12 iunie 2011, provenea de la numitul „N.", din Olanda, cu care

în ziua respectivă, dar și anterior acestei date, a discutat telefonic despre

detaliile predării cocainei pe teritoriul României, iar inculpații I.G. și B.F.,

care au transportat cocaina din Olanda, prin Belgia, erau, în fapt, „oamenii de

încredere" al vânzătorului (numitul „N.") și, respectiv, al

cumpărătorului (inculpatul G.N.).

În drept, a reținut instanța, faptele inculpatului D.M., zis

„P.", care la data de 12 iunie 2011, împreună cu inculpații G.N., I.G. și B.F.,

a vândut cantitatea de 573,55 grame, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de

constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D.),

pentru suma de 36.000 euro, din care suma de 33.000 euro s-a plătit la data

constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de droguri

de mare risc din 12 iunie 2011, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic ilicit intern de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.M.,

Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere în primul

rând principalul criteriu de individualizare: gradul de pericol social al

faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și

circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare

alăturate si distincte, să fie avute in vedere numai după ce instanța de

judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al

activității infracționale.

A precizat instanța, că sub aspectul raportului dintre gradul

de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii

subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată in

considerare, in ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și

după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul

judiciar.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social

al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care

atenuează răspunderea penala pe de altă parte, s-a subliniat că există legătură

indisolubilă. Esența acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea

gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei

făptuitorului. Fără asemenea modificări - de o anumită amploare in gradul de

pericol social, nici o circumstanță n-ar putea fi „atenuanta" sau

„agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii

penale. Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre

criteriile de individualizare a pedepsei, a precizat instanța că art. 72 C.

pen. are in vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu

poate fi conceput in afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el

nefiind decât concretizarea acestuia din urmă. Dacă orice pedeapsa se aplică

infractorului pentru, pe această cale, să se obțină intimidarea și, in cele din

urmă, reeducarea lui - in scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni -

atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi

este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l

reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică

investigații în următoarele direcții: a) starea psihofizică și structura

biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare

psihofizică normală se bucură de întreaga

capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale

și a rezultatelor lor.b) particularitățile

psihice ale persoanei

infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial -

inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei:

impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și

scepticismul.

Totodată, prima instanță a reținut că faptele

inculpatului I.G. care, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul B.F.,

a transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României cantitatea

de 573,55 grame, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare

tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al

I.G.P.R. - L.C.

A.P.D.), iar la data de 12 iunie 2011, împreună

cu același inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N.

și D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D."

și „N.M.",

pentru suma de 36.000 euro,

din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro, întrunesc

elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit intern de droguri de mare risc

și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a considerat că faptele inculpatului B.F.

care în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G., a transportat din

Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 grame,

în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-științifică din

data de 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D.), iar la data de 12 iunie 2011,

împreună cu același inculpat a predat respectiva cantitate de cocaină

coinculpaților G.N. și D.M., în vederea vânzării acesteia către investigatorii

sub acoperire „M.D." și „N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care

la acea dată s-au plătit 33.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de trafic ilicit intern de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional

de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților I.G. și B.F.,

Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen., precum

si disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpații G.N., D.M., B.F. și I.G., criticând-o

pentru ne legalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 306 din 8 noiembrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, îndreptată prin încheierea din 29

noiembrie 2012, s-

au admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de

inculpații

G.N., D.M., I.G., B.F. împotriva sentinței penale nr. 258 din 09 aprilie 2012,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Curtea de apel a

desființat, în parte, sentința penală atacată și în fond, printre

altele,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit.

a) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. zis „P."

la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

A făcut în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C.

pen. deduce prevenția inculpatului D.M. de la 13 iunie 2011 la 12 iulie 2011.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 3

ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În conf. cu art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a

contopit pedepsele aplicate

inculpatului I.G.,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai

grea de 8 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei rezultante, conform art.

35 alin. (2) C. pen.

A

făcut în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus

prevenția inculpatului I.G.

de la 13 iunie 2011 la zi.

În baza art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului I.G.

În baza art. 117 alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea

inculpatului I.G. de pe teritoriul României după executarea pedepsei.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 75 lit. a) C. pen., 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit.

a) C. pen. a condamnat pe

inculpatul B.F. la

pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

respectiv cu

aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a

condamnat

pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit

pedepsele aplicate

inculpatului B.F.,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai

grea de 8 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut în cauză aplic. art.

71-64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus

prevenția inculpatului B.F.

de la 13 iunie 2011 la zi.

În baza art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului B.F.

În baza art. 118 alin.

(1) și (3) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus

confiscarea

telefoanelor mobile găsite și ridicate de la inculpații D.M., B.F., I.G., G.N.

conform ordonanței privind luarea măsurilor asigurătorii dispusă de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu modificările ulterioare

conform procesului verbal din 22 august 2011, ora 9,00.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 17 din Legea

nr. 143/2000 a

dispus confiscarea

rucsacului din material textil de culoare neagră utilizat de către

inculpatul

B.F. la transportarea drogurilor conform ordonanței privind luarea măsurilor

asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție la 28 iunie 2011.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus

confiscarea de la inculpatul G.N. a sumelor de 1.800 euro și 100 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale atacate.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, a reținut cu privire

la inculpatul D.M. că probele dosarului confirmă fără dubiu că inculpatul D.M.

a participat alături de inculpații G.N., I.G. și B.F. în data de 12 iunie 2011

la vinderea cantității de 573,55 gr. cocaină pură, în concentrație de

29,99%±2%, pentru suma de 36.000 de euro, din care 33.000 de euro s-au plătit

la data

constatării comiterii flagrante a

infracțiunii de trafic ilicit intern de droguri de mare

risc.

Instanța de apel a apreciat că declarația investigatorului

sub acoperire cu nume de cod „M.D.", contrazisă de inculpatul D.M., se

coroborează cu declarația inculpatului G.N.

La fila 204 vol. I d.u.p. inculpatul G.N. a arătat

următoarele: „La data de 12 iunie 2011, am venit de la Constanța în București

cu un autoturism de culoare verde metalizat cu număr de înmatriculare din

Franța, întâlnindu-mă în București cu un prieten de-al meu pe nume D.M., zis „P."

I-am spus lui D.M.

că urma să fac o tranzacție în București,

fără însă să-i spun despre ce

este vorba.

I-am spus lui D.M. că

trebuie să se întâlnească cu doi băieți care vin din Olanda, după care să

meargă să se întâlnească cu cei doi și cu polițistul

de la Antidrog.

Inițial D.M. nu a știut despre ce este vorba dar și-a

dat seama despre faptul că era vorba despre o tranzacție cu cocaină atunci când

polițistul de la Antidrog a desfăcut

pachetul în care se aflau drogurile, lăsat de către unul din cei doi cărăuși

veniți din Olanda, respectiv pe bancheta din spate a mașinii

cu care

venisem, acesta aflându-se și el în mașină alături de mine și polițist.

Astfel D.M. văzând pachetul cu prafuri desfăcut de polițist

pe bancheta din spate, l-a întrebat direct pe polițist dacă este vorba de

cocaină, iar acesta i-a răspuns afirmativ.

Pentru această intermediere cu cele 600 gr. cocaină, eu urma

să câștig în jur

de 1.300 de euro, din care

urma să-l cinstesc și pe D.M. cu o sumă

pe care însă nu o stabilisem

anterior".

În acest context,a considerat instanța deapel,

susținerea apărării în sensul inexistenței faptei de trafic intern de droguri

de mare risc, atâta timp cât declarația investigatorului sub acoperire cu nume

de cod „M.D." se coroborează cu declarația inculpatului G.N., precum și cu

a inculpaților

I.G. și B.F. date în cursul

urmăririi penale, cât

și cu procesele verbale din 21 iunie 2011

întocmite de organele de cercetare penală, este fără fundament legal.

În schimb, Curtea a apreciat, raportat la

circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului D.M.,

că o pedeapsă de 7

ani închisoare în

condițiile reținerii circumstanței atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen.,

este în concordanță cu scopul înscris în art. 52 C. pen., astfel că a admis

apelul

în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce îi privește pe

inculpații I.G. și B.F.

, s-a constatat că pedepsele aplicate de câte 3

ani închisoare pentru

săvârșirea în concurs

real a infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen.

respectiv cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. sunt nelegale, ca și în

cazul inculpaților G.N. și D.M.

În atare situație, Curtea a procedat la o nouă

reindividualizare a pedepselor ce au fost aplicate în conformitate cu art. 72 C.

pen.

Având în vedere că inculpații I.G. și B.F.

sunt la primul conflict cu legea penală, Curtea

a apreciat că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 74 lit. a) C.

pen., așa încât a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea sub

minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduce judecății.

Referitor la schimbarea modalității de executare a

pedepselor, respectiv aplicarea art. 86

1

C. pen., astfel cum s-a

solicitat de către inculpații G.N., D.M. și V.F., Curtea față de pedepsele stabilite

acestora prin raportare la art. 72 C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.

și art. 74 lit. a) C. pen. a procedat la respingerea acestui motiv de apel.

Potrivit art. 86

1

alin. (2) C. pen. suspendarea

executării pedepsei sub

supraveghere poate

fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa

aplicată

este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin.

(1) lit. b) și c).

Curtea a făcut și aplicarea art. 118 alin. (1) și (3) C. pen.

și art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu privire la confiscarea telefoanelor mobile

găsite și ridicate de la

inculpații D.M., I.G.

și B.F., ca urmare a luării măsurii asigurătorii dispusă de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată

prin procesul verbal din 22 august 2011.

De asemenea, a

făcut aplicarea acestor dispoziții și cu privire la confiscarea

rucsacului

din material textil de culoare neagră utilizat de către inculpatul B.F. la

transportarea drogurilor conform ordonanței privind luarea măsurilor

asigurătorii dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție la 28 iunie 2011.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații B.F., I.G.

și D.M.

Prin motivarea recursului și concluziile orale ale

apărării, recurentul inculpat D.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea acestor temeiuri legale, în esență, s-a arătat

că deși instanța de apel a admis prin încheierea de ședință din 25 iulie 2012

probele solicitate de inculpat, care erau relevante pentru soluționarea cauzei,

nu s-a pronunțat asupra lor.

Totodată, s-a considerat că instanța de apel nu a făcut o

completă și judicioasă apreciere a probatoriului administrat, conținutul

mijloacelor de probă

fiind incorect interpretat.

Apărarea inculpatului a apreciat că singura probă reținută

de instanța

de fond ca dovedind vinovăția inculpatului, respectiv declarația

investigatorului sub acoperire D.M., nu se coroborează cu nici o altă

probă, iar punctual, nici cu declarația inculpatului

G.N., contrar celor

reținute de instanță. In realitate, a subliniat

apărarea, declarația inculpatului G.N. se coroborează cu cea a inculpatului D.M.

care demonstrează fără echivoc că a aflat despre conținutul cu droguri al

pachetului când s-a urcat în mașină. S-a mai subliniat că, din convorbirea

telefonică interceptată în seara flagrantului, rezultă doar că inculpatul G.N.

i-a cerut inculpatului D.M. să-i facă un serviciu, respectiv să-i preia și să-i

conducă pe inculpații B.F., I.G. la o cafenea, aceștia din urmă declarând că nu

l-au cunoscut pe D.M. până în seara flagrantului.

De asemenea, s-a solicitat ca, în cazul în care se

reține o participare minoră la comiterea faptei, să se facă aplicarea art. 86

1

C. pen., cu aplicarea unei pedepse al cărei cuantum să reflecte lipsa

antecedentelor penale și gravele probleme de sănătate ale inculpatului D.M.

În concluzie, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și

trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima

instanță, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10

C.

proc. pen., iar în subsidiar, întemeiat pe casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

s-a solicitat

achitarea inculpatului D.M., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Apărarea recurenților inculpați B.F. si I.G. au susținut cazul

de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., în sensul că instanța de

apel, în mod nejustificat, a majorat pedepsele aplicate de prima instanță, în

condițiile în care au fost simpli cărăuși, inculpatul B.F. a colaborat cu

organele de urmărire penală oferind informații despre furnizorul de droguri,

iar inculpatul I.G. va continua ședințele de consiliere psihologică după

expulzarea din țară, având deja sprijinul unei Fundații din Olanda, motive

pentru care s-a apreciat că se justifică reținerea circumstanței prev. de art. 74

lit. c) C. pen.

S-a mai menționat că instanța de apel a reținut

circumstanța prev. de art. 74 lit. a) C. pen., așa încât se putea coborî

pedeapsa sub minimul special de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/200 și 3 ani închisoare prev. pentru art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea 143/2000.

Recurentul inculpat I.G. a mai invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. sub aspectul reținerii

calității sale de complice la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat,

subliniindu-se că a avut o complicitate morală care a constat în faptul că a

acceptat să-l însoțească pe B.F. cunoscând că are droguri în rucsac, iar pe tot

parcursul

transportului, rucsacul în care

s-a aflat cocaina, a fost asupra inculpatului B.F.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate,

cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

C. proc.

pen, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., hotărârile

sunt supuse casării dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute

în sarcina inculpatului prin

actul de

sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri

esențiale, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția

procesului.

Având în vedere motivele de recurs scrise și concluziile

orale, se reține că

apărarea inculpatului D.M.

a învederat că instanța de apel a admis prin

încheierea de ședință din

25 iulie 2012 probele solicitate de inculpat constând în audierea înregistrării

convorbirilor, care erau relevante pentru soluționarea cauzei, dar nu s-a

pronunțat asupra lor.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, la termenul de

judecată din 26 iulie 2012 (fiind eronat indicată data de 25 iulie 2012),

Curtea de apel a încuviințat cererea în probațiune formulată de apărătorul ales

al inculpatului D.M.

constând în acte în

circumstanțiere și audierea înregistrării din mediu ambiental din

momentul

flagrantului. Ulterior, apărătorul ales al inculpatului, care a primit copii

ale D.V.D.-urilor atașate dosarului, a arătat, la

termenul din 20 septembrie 2012, că în urma vizionării D.V.D. - urilor nu a

fost identificat momentul flagrantului din 12 iunie 2011,

iar procurorul

de ședință a precizat că au existat autorizații pentru înregistrarea

convorbirilor telefonice, dar momentul flagrantului nu a fost înregistrat

audio/video. Totodată, Parchetul a comunicat instanței de apel, prin adresa din

3 octombrie 2012, că la momentul sesizării prin rechizitoriu a Tribunalului

București, au fost trimiși suporții optici (patru D.V.D.- uri) care conțin

înregistrările comunicărilor telefonice autorizate în cauză, precum și ale

discuțiilor purtate în mediul ambiental la datele de 21 aprilie 2011, 31 martie

2011, 5 aprilie 2011 și 13 mai 2011 (fila 111).

Prin urmare, înAlta Curte constată că instanța de apel

a avut în vedere, la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului D.M.,

conținutul mijloacelor de probă reprezentate de declarația investigatorului sub

acoperire cu nume de cod D.M., declarația inculpatului G.N. dată în faza de

urmărire penală, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală și

declarațiile inculpaților B.F. și I.G., care se

coroborează între ele, fiind nefondată critica inculpatului D.M. că

prima

instanță de control judiciar nu s-a pronunțat asupra unor probe

administrate, în

apel, situație care ar fi

atras incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 10

C.

proc. pen, numai dacă, cumulativ, se considera că probele respective erau de

natură a garanta drepturile inculpatului D.M. și a influența soluția

procesului, aceste condiții nefiind întrunite în prezenta cauză.

Potrivit art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile

sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică

starea de fapt

reținută să fie vădit contrară probelor existente la dosar.

Grava eroare de fapt vizează exclusiv discordanța între

cele reținute de instanță și conținutul mijloacelor de probă, sau ignorarea

unor aspecte evidente ce rezultă din probele administrate, cu consecința

pronunțării altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Sfera de acțiune a instanței de recurs este astfel

limitată, căci aceasta verifică modul în care probele se reflectă în soluția

pronunțată, mai precis, dacă există discordanță între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, și numai dacă se constată existența unei astfel

de situații instanța de recurs poate reaprecia materialul probator administrat

în cauză.

Din această perspectivă, instanța de recurs constată că

soluția de condamnare a inculpatului D.M. pentru infracțiunea de trafic de

droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75

lit. a) C. pen., nu se datorează unei erori de fapt evidente, întrucât în

sensul participării acestuia

la săvârșirea

infracțiunii sunt declarația investigatorului sub acoperire cu nume de

cod

D.M. - care a menționat că D.M. și G.N., prieteni, participau la vânzarea de

droguri, că în ziua flagrantului din 12 iunie 2011, s-a întâlnit cu inculpatul D.M.,

B.F., I.G. și

G.N. pentru tranzacția cu

drogul de mare risc, că inculpatul D.M.

, aflat în autoturismul cu care

s-au deplasat în zona B.V. din București pentru a încasa banii pe droguri, știa

că pachețelele aduse de cărăuși

conțineau

cocaină și a fost prezent când banii care reprezentau prețul drogurilor au fost

lăsați în mașina inculpatului G.N.; declarația inculpatului G.N.

- care

a afirmat că i-a cerut inculpatului D.M. să se întâlnească cu doi băieți care

veneau din Olanda pentru că urma să facă o tranzacție și că

inculpatul D.M. a constatat că în pachețelele

aduse din țară este cocaină când acestea au fost desfăcute pe bancheta din

spate a mașinii cu care se deplasau,

precum și că a existat o înțelegere

ca inculpatul D.M. să primească o sumă de bani pentru ajutorul dat în

realizarea tranzacției cu cele 600 gr. cocaină; declarațiile inculpaților B.F. și

I.G. (cărăuși) din care rezultă că potrivit înțelegerii telefonice cu

inculpatul G.N., inculpatul D.M. a plătit contravaloarea cursei de taxi de la

Autogara M. până la locul întâlnirii inculpaților cărăuși cu G.N. și

investigatorul sub acoperire cu nume de cod D.M., pe bulevardul M., la un I.C.;

procesul verbal din 12 iunie 2011 privind consemnarea seriilor

bancnotelor care au compus suma de 33.000 euro; procesul

verbal din 13 iunie 2011

întocmit de organele de urmărire penală

referitor la supravegherea operativă și prinderea în flagrant a recurentului

inculpat D.M. în data de 12 iunie 2011; raportul de constatare

tehnico-științifică din 21 iunie 2011 al I.G.P.R. - L.C.A.P.D. prin care s-a

constatat că drogul vândut reprezenta cantitatea de 484,76 gr. cocaină și 88,79

gr. Cocaină.

În consecință,

critica recurentului inculpat D.M. adusă soluției de

condamnare și,

implicit, cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sunt

neîntemeiate.

Cu privire la

critica inculpatului I.G., prin care a învederat că, în

mod greșit, nu

s-a reținut prin hotărârea atacată că a participat în calitate de complice la

comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, instanța de recurs

consideră că aceasta nu poate fi analizată întrucât, ar însemna să se accepte

posibilitatea ca un inculpat să susțină motive de recurs prin care să-și

agraveze situația în propria cale de atac, ceea ce ar fi contrar principiului

non reformatio in pejus reglementat de art. 385/8 C. proc. pen., în cauză

nefiind promovat recurs