ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11 februarie 2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței obligarea acesteia la finalizarea lucrărilor începute în baza contractului nr. xM din 25 iunie 2019 și la punerea în funcțiune a instalației, conform contractului nr. xM din 25 iunie 2019, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata unor daune-interese, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, ca urmare a neîndeplinirii, la timp, a obligațiilor stabilite prin cele două contracte, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1386 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 696 din data de 17 iunie 2020, Judecătoria Mangalia a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut că în raport de prevederile art. 126 din C. proc. civ. și față de împrejurarea că în cuprinsul contractelor 122M, respectiv 160 M din 25 iunie 2019, încheiate cu pârâta, a fost stabilit că, în caz de litigiu, competența aparține în mod exclusiv instanțelor de la domiciliul pârâtei.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 9567 din 21 octombrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți pentru soluționarea acestuia.

În vederea pronunțării acestei soluții, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că în raport de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și față de obiectul pricinii deduse judecății care vizează acordarea de daune interese în temeiul contractelor încheiate între reclamant, în calitate de consumator, și pârâtă, în calitate de profesionist, competența aparține Judecătoriei Mangalia, ca instanță unde reclamantul își are domiciliul.

Examinând conflictul de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Mangalia și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului - Judecătoria Mangalia a dat eficiență dispozițiilor atributive de competență din cuprinsul contractelor în discuție, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 București a reținut incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta pe S.C. B. S.A., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la finalizarea lucrărilor începute în baza contractului nr. xM din 25 iunie 2019 și obligarea la punerea în funcțiune a instalației, conform contractului nr. xM din 25 iunie 2019, iar în subsidiar, obligarea la plata unor daune -interese, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, ca urmare a neîndeplinirii, la timp, a obligațiilor stabilite prin cele două contracte.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.’’

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că: "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor’’.

Pentru toate acțiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competența fiind determinată de lege și în funcție de domiciliul acestora.

Această normă vizează atât acțiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât și litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorului prin "consumator" se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

Cealalată parte contractantă trebuie să fie întotdeauna un profesionist. Calitatea de profesionist este definită de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, potrivit cărora "Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.."

În cauza de față, pârâta S.C. B. S.A este un profesionist în sensul legii civile, concesionară a serviciului public de distribuție a gazelor naturale, ce activează în domeniul gazelor naturale, desfășurând activități de furnizare și distribuție a gazelor naturale, proiectare și execuție a sistemelor de distribuție și instalațiilor de utilizare, precum și alte servicii conexe sectorului gazelor naturale, care fac și obiectul contractelor nr. xM din 25 iunie 2019 și nr. 160M din 25 iunie 2019, încheiate de către reclamantul A., în calitate de consumator.

Având în vedere obiectul litigiului deja enunțat, Înalta Curte apreciază că acesta se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., izvorul raportului juridic dintre părți fiind contractele de prestări servicii, în care reclamantul A. deține, fără dubiu, calitatea de consumator/beneficiar, iar pârâta pe cea de profesionist.

În raport de aceste aspecte, pentru determinarea competenței de soluționare a pricinii este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărui scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă reclamantului prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanței, aflată la dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Mangalia, rezultă că reclamantul A. are domiciliul în municipiul Mangalia, județul Constanța.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul său, respectiv la Judecătoria Mangalia, acestei instanțe îi revine competența de a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește reținerile Judecătoriei Mangalia privitoare la competența Judecătoriei Sectorului 3 București în soluționarea litigiului ce decurge din neexecutarea contractelor de prestări servicii x din 25 iunie 2019 și 160M din 25 iunie 2019, acestea nu sunt în acord cu prevederile legale.

Astfel, de vreme ce, din cuprinsul normelor legale redate anterior, reiese că în litigiile în care reclamant este consumatorul, instanța competentă teritorial poate fi aleasă numai de către reclamant, stabilind astfel o normă procedurală de favoare în beneficiul acestuia din urmă, iar potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ.,"În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă,", rezultă că prevederea referitoare la clauza atributivă de competență din cuprinsul contractelor încheiate între reclamant, în calitate de consumator, și pârâtă, în calitate de profesionist, nu poate constitui temei legitim pentru a se stabili o altă competență în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., având ca obiect "acțiune în răspundere contractuală", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., având ca obiect, obligatia de a face", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.