ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1921/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2018, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea acestora la:

- stabilirea prin expertiză a valorii despăgubirilor pentru patrimoniul B. și pentru imobilele și mobilele Fermei Vultureni ce nu mai există fizic, în dosarul nr. x C. civ./2011 ce conține Dispoziția nr. 38/21.05.2011, emisă de Primarul comunei Dealu Morii, privind modificarea Dispoziției nr. 7/06.02.2009 privind modificarea și completarea Dispoziției nr. 173/22.05.2008 de respingere a cererii de restituire în natură și prin care se propune acordarea de despăgubiri și restituirea în natură a suprafeței de 1000 mp teren intravilan aferent construcțiilor demolate, în temeiul dispozițiilor art. 33 și 35 din Legea nr. 165/2013; Reclamantul a solicitat ca valoarea despăgubirilor să se stabilească conform grilei notarilor publici valabilă la 17 mai 2013, actualizate conform indicelui de inflație începând din mai 2013 până la data plății efective, la care să se adauge dobânda legală aferentă sumelor acordate, începând cu luna mai 2013 până la data plății efective.

- obligarea soluționării dosarului nr. x C. civ./2011 în temeiul prevederilor art. 41 alin. (3) și (4) din Legea nr. 165/2013;

În subsidiar, conform art. 21 din Legea nr. 165/2013, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei CNCI să emită decizia de compensare pentru patrimoniul B. solicitat de C. și D. cu notificările nr. x/17.12.2001 și nr. y/21.06.2001 și pentru imobilele și mobilele Fermei "Vultureni" ce nu mai există fizic altele decât cele două imobile restituite în natură de Primăria Comunei Dealu Morii solicitate de C. cu notificările nr. 716 și nr. 1865.

În drept au fost invocate prevederile art. 21, 33, 35 și 41 din Legea nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 1521 din 24 iunie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta pentru acest motiv. A admis excepția prematurității capătului de cerere privind emiterea titlului de despăgubire și de plată și a respins cererea cu acest obiect ca prematură. A admis, în parte, cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a obligat-o pe aceasta să emită decizie de compensare pentru 63.284 puncte.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantul A. și pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin decizia civilă nr. 17A din 8 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A..

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs. Prin actul procedural s-a reținut că decizia atacată nu este susceptibilă de recurs.

În cauză părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Obiectul cererii deduse judecății, astfel cum a fost conturat de reclamant prin petitele acțiunii, îl constituie acordarea de măsuri reparatorii în temeiul dispozițiilor art. 33 și 35 din Legea nr. 165/2013.

Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, stipulează:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.’’

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, rezultă că singura cale de atac formulată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Prin urmare, în speță, decizia civilă nr. 17A din 8 ianuarie 2020 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă, pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Pentru argumentele expuse se va respinge, ca inadmisibil, recursul promovat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 17A din 8 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2020.