ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1448/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, la data de 15.11.2017, reclamantul "Birou expert contabil A.", prin reprezentant legal A., a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate culpa pârâtei în neexecutarea contractului de servicii de audit intern nr. 84/93/5.06.2012, pentru perioada mai 2013 - iunie 2016 inclusiv, contract încheiat între reclamantă și Comuna Cristian; să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 247.000 RON, respectiv 6.500 RON/lunar, pe perioada menționată, ca urmare a neexecutării contractului pe termenul stabilit, din culpa pârâtei; cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov Prin încheierea civilă nr. 593/CA din data de 17.04.2018 a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a completului de contencios administrativ din cadrul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov și, în consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile, reținându-se natura civilă a cauzei dedusă judecății. Prin sentința civilă nr. 197/S din 05.10.2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins acțiunea civilă formulată de reclamant. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin decizia nr. 47/Ap din 23.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins apelul.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamantul "Birou expert contabil A.". Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul în care: să se constate culpa pârâtei în neexecutarea contractului de servicii audit intern nr. 84/2012, pentru perioada mai 2013- iunie 2016 inclusiv, contract încheiat între Birou Expert Contabil A. și Comuna Cristian; să fie obligată pârâta la plata sumei de 247.000 RON, deoarece din culpa acesteia contractul de servicii audit intern nu a mai putut fi executat până la împlinirea termenului contractual; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a reținut doar îndeplinirea condiției prejudiciului material de către reclamant, nu și a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, statuând că nu există o faptă cu caracter ilicit a pârâtei în condițiile în care aceasta a desfășurat o activitate de control prevăzută de lege, în acord cu atribuțiile stabilite de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992. Controlul efectuat de auditorii externi ai Camerei de Conturi Brașov din cadrul Curții de Conturi ai României nu reprezintă o faptă ilicită, însă ilicitatea provine din modul în care s-a exercitat auditul financiar la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Cristian, presiunile asupra acesteia, precum și măsurile dispuse în mod abuziv ordonatorului principal de credite, fiindu-i recomandat să organizeze activitatea de audit public prin Asociația Comunelor Filiala Brașov. Deși aceste măsuri dispuse în mod abuziv au fost anulate de instanța de judecată, auditorii au continuat cu aceeași formă de abuz și la alte unități administrativ-teritoriale, care aveau relație contractuală cu reclamantul. Recurentul a susținut întrunirea condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, și anume: fapta ilicită, care constă în emiterea actelor de control finalizate cu măsurile dispuse prin decizia nr. 48/19.08.2017, în sensul că măsurile dispuse cu privire la contractul de servicii de audit nr. 84/05.06.2012 sunt neîntemeiate și nelegale; prejudiciul rezidă în faptul că, urmare activității de control desfășurată de pârâtă în perioada 27.03.2013-09.05.2013, cât și ulterior acesteia, prin emiterea deciziei nr. 48/19.08.2013 ce cuprindea măsuri neîntemeiate și nelegale, decizia a fost contestată la instanța de judecată și anulată parțial, ca netemeinică și nelegală, astfel încât contractul de servicii de audit nr. 84/2012, încheiat între Birou Expert Contabil A. și Comuna Cristian, nu a mai putut fi executat conform clauzelor contractuale. În acest caz, prejudiciul este în sumă de 6500 RON lunar pentru toată perioada menționată în cadrul petitului 2 din acțiune; raportul de cauzalitate între prejudiciu și faptă există, întrucât acțiunea întreprinsă de pârâtă, care ulterior a fost infirmată prin hotărâre judecătorească, s-a dovedit să existe fără o justificare legală, aspect care a condus în mod direct la prejudicierea reclamantului; culpa pârâtei a constat în faptul că, deși nu era parte în contractul de servicii de audit nr. 84/2012, a dispus luarea măsurilor în vederea recuperării unui așa-zis prejudiciu la bugetul local al Comunei Cristian. Aceste aprecieri au fost contrazise prin decizia nr. 1025R din 13.10.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Curtea de Apel Brașov, în care s-a reținut: "Activitatea Curții de Conturi vizează exclusiv controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public în condițiile art. 1 din Legea nr. 94/1992. Or, aspectele reținute în actul de control vizează valabilitatea contractului și pot face, eventual, obiectul unei acțiuni distincte-constatarea nulității unui contract fiind atributul exclusiv al instanțelor judecătorești astfel învestite.’’ De asemenea, prin sentința civilă nr. 425/22.03.2017, dată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Brașov a statuat: "În speță nu se poate reține că pârâta Comuna Cristian nu și-a îndeplinit fără justificare, adică în mod culpabil obligația de a pune la dispoziția auditorului registrele contabile, documentele și alte informații corecte necesare îndeplinirii mandatului acestuia, ci astfel cum a arătat pârâta în adresa nr. x/03.06.2013 trimisă reclamantului, această împrejurare a fost justificată de constatările Curții de Conturi a României cu privire la abaterile de la legalitate constând în efectuarea de plăți nejustificate în temeiul contractului de servicii audit intern nr. 84/05.06.2012, în urma controlului efectuat de UAT Comuna Cristian în perioada 27.03.2013-09.05.2013, control finalizat prin emiterea deciziei nr. 48/19.08.2013, contestată de pârâtă în instanță. ’’ Intenția pârâtei a fost aceea de a nu se executa în nici un fel contractul de servicii audit nr. 84/05.06.2012, încheiat între reclamant și Comuna Cristian. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 C. proc. civ., art. 1357-1371 raportat la art. 1349,1530-1533 C. civ., art. 447 C. proc. civ. și prevederile cuprinse în O.G. nr. 13/2011.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Apărările formulate în cauză Intimata Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, solicitând, în principal, constatarea nulității recursului, întrucât susținerile formulate nu se încadrează în vreuna din situațiile prevăzute în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei instanței de apel. Nu au fost formulate puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Pe calea prezentului recurs a fost atacată decizia nr. 47Ap din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare." În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității. Art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs. În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susțineri privind situația de fapt agreată de recurent, situație care conturează întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale a pârâtei. Partea nu arată pe ce caz de nelegalitate dintre cele stabilite expres de art. 488 C. proc. civ. își întemeiază recursul și nici în ce ar consta greșita aplicare a legii din perspectiva reținerii de către instanța de apel a neîndeplinirii tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei Curtea de Conturi a României. Atare susțineri prin care se tinde la schimbarea situației de fapt reținută de instanțele fondului în raport de probatoriul administrat în cauză reprezintă chestiuni de netemeinicie, excluse controlului judiciar al instanței de recurs, care are îndrituirea de a verifica numai aspectele de nelegalitate în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., normă imperativă de ordine publică ce dispune: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.’’ Întrucât susținerile recurentului nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și văzând că, în speță, nu pot fi reținute în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va dispune anularea recursului exercitat în cauză.