ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 876/2020

Ședința publică din data de 13 februarie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asupra recursului de față;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș: - anularea parțială a Ordinului nr. 3517/C/28.09.2016; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea și comunicarea unui nou ordin de salarizare, cu uzitarea nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, care să includă majorările de 2%, 5% și 11%, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, începând cu data 01.08.2016 cu referire la dispozițiile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să aloce și să vireze fondurile necesare plății acestor sume pârâtului Tribunalul Maramureș, acesta din urmă cu obligația plății efective a sumelor datorate reclamantei; - obligarea pârâților la plata diferențelor bănești datorate și cuvenite reclamantei, actualizate cu indicele de inflație precum și daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare corespondente, începând cu data nașterii dreptului material, respectiv 09.04.2015, până la data plății efective.

Prin sentința nr. 1767 din 16 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș;

- a anulat Ordinul nr. 3517/C/28.09.2016 emis de pârâtul Ministerul Justiției.

- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantei ordinul de salarizare, cu o indemnizație de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, potrivit art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței,

- a obligat pârâtul Tribunalul Maramureș la plata diferențelor salariale rezultate, în urma emiterii ordinului de reîncadrare, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 09.04.2015 și până la plata efectivă a debitelor principale.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

În esență, criticile recurentului au vizat greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 71/2015 și ignorarea de către aceasta a faptului că O.M.J. nr. 4680/C/21.12.2016 a fost emis tocmai în baza acestor dispoziții legale.

De asemenea, prin emiterea ordinelor nr. 219/C/2017 și nr. 1479/C/2017 reclamantei i-a fost stabilit noul cuantum al indemnizației brute de încadrare și al sporurilor aferente.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare și concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinele nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017, nr. 1479/C/2017, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamantei, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei.

Cum interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1767 din 16 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2020.