ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6507/2019

Ședința publică din data de 17 decembrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal reclamanții A. și B., au solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1705/2006, (poziția MFM 149997 ANEXA 3), cu privire la atestarea dreptului de proprietate al statului asupra suprafeței de 1633,77 ha, teren dat în administrare Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală. Soluția instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 15 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București.

A fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Educației Naționale. Recursul. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenientul Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte: - în conformitate cu dispozițiile art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 interesul Ministerului Educației Naționale decurge din calitatea de organ de specialitate al administrației publice centrale care elaborează și impementează politica națională în domeniul învățământului superior; - potrivit dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 1/2011 și a dispozițiilor art. 126 din aceeași lege, ministerul controlează modul în care universitățile iși exercită autonomia universitară; - s-a arătat că bunul imobil ce face obiectul acțiunii face parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și se regăsesc în Anexa nr. 3 la H.G.

nr. 1705/2006, Ministerul Educației Naționale fiind ordonator principal de credite. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie formulată de Ministerul Educației Naționale. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării Înalta Curte reține că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate. Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1705/2006, cu privire la atestarea dreptului de proprietate al statului asupra suprafeței de 1633,77 ha, teren dat în administrare Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală.

Prin încheierea atacată, instanța fondului a reținut, în raport de dispozițiile art. 96 alin. (9), art. 122 (1) și 123 alin. (2) din Legea 1/2000, că terenul în discuție nu se află în administrarea Ministerului Educației Naționale ci în administrarea unei unități de învățământ care beneficiază de autonomie universitară. Potrivit dispozițiilor referitoare la formularea și soluționarea cererilor de intervenție accesorie cuprinse în C. proc. civ. art. 61-67 din C. proc. civ., condițiile formulării unei cereri de intervenție voluntară accesorie presupun existența unui interes propriu, determinat, legitim născut și actual în participarea la judecata procesului.

Deși corecte reținerile instanței de fond cu privire la existența unui drept de autonomie universitară, Înalta Curte reține că terenurile în litigiu se află în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a banatului Timișoara, pentru Stațiunea Didactică Experimentală, dar în domeniul public al statutului, iar raportul juridic dedus judecății depășește sfera actelor de administrare punându-se în discuție însăși valabilitatea includerii terenurilor în domeniul public al statului. In aceste condiții, instanța apreciază, raportat la prevederile art. 61 alin. (3) din C. proc. civ., că este justificat interesul Ministerul Educației Naționale de a interveni în apărarea interesului pârâtului Guvernul României.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va admite cererea de intervenție accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Educației Naționale împotriva încheierii din data de 15 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și rejudecând: Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Educației Naționale Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2019.