ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6167/2019

Ședința publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 07.10.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad-Activitatea de Inspecție Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, -anularea, în parte, a Deciziei nr. F-AR 781/13.12.2013 pentru suma de 9.475.565 RON, -anulare, în parte, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/13.12.2012 pentru suma de 9.475.565 RON, -anularea, în parte, a Deciziei nr. 304/16.10.2013 prin care s-a respins contestația împotriva sumei de 9.475.565 RON, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 629 din 27 februarie 2017, Curtea de Apel București a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, și a respins acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin Cabinet Individual de Insolvență B., a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

A apreciat recurenta-reclamantă că Decizia de soluționare nr. 305/16.10.2013 îi este opozabilă din data de 11.07.2016, când a fost depusă de pârâtă la Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Arad.

Contestația împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală a fost formulată, semnată și ștampilată de avocat C., al cărui sediu era în Arad, B-dul x Milea. Însă, confirmarea de primire a comunicării deciziei de soluționare a contestației a fost semnată și poartă ștampila Cabinetelor de avocat asociate E., F., având sediul în Arad, str. x.

Astfel, având în vedere că pe confirmarea de primire apare semnătura și ștampila altui cabinet de avocatură, cu sediul în altă locație, nu se poate susține că data comunicării deciziei de soluționare a contestației este data de 22.10.2013.

În cauză, reclamanta a luat cunoștință despre emiterea deciziei de soluționare în data de 11.07.2016, în Dosarul Tribunalului Arad nr. 1395/108/2016, de la această dată curgând termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 07.10.2016, astfel că nu a fost încălcat termenul legal de contestație.

3.1. Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A precizat că, și pe parcursul soluționării contestației administrative, au fost solicitate informații avocatului S.C. A. S.R.L., C., la aceeași adresă, pe confirmarea de primire nr. x fiind aplicată aceeași ștampilă a Cabinetelor de avocat asociate E.-F., primindu-se răspuns.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute la pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului instanței de contencios administrativ Decizia nr. 304/16.10.2013 emisă de ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor emisă în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Deciziei nr. F-AR 781/13.12.2013 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/13.12.2012 pentru suma de 9.475.565 RON.

Prin hotărârea recurată, prima instanță, reținând dispozițiile art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, în vigoare în perioada de referință, și ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, a constatat prescris dreptul societății reclamante de a contesta Decizia de soluționarea a contestațiilor nr. 305/16.10.2013 emisă de ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

4.2. Înalta Curte reține că, potrivit art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, în vigoare la data emiterii actelor administrativ-fiscale contestate, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se poate introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, iar, conform alin. (5) al aceluiași articol, acest termen este un termen de prescripție.

În cauză, Decizia nr. 305/16.10.2013, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală a soluționat contestația administrativă (plângerea prealabilă), a fost comunicată la data de 22.10.2013, la sediul apărătorului ales al societății S.C. A. S.R.L. indicat în contestația administrativă, din Arad, B-dul x nr. 24-26.

Dovada de comunicare a deciziei este reprezentată de confirmarea de primire nr. x aflată la dosar de fond (atașată și întâmpinării formulate de intimata-pârâtă ANAF, dosar de recurs), dovadă de primire pe care a fost completată corect adresa destinatarului, B-dul x, denumirea societății și numele avocatului ales ("Avocat C. pentru S.C. A. SRL-în insolvență") și pe care a fost aplicată ștampila cabinetului de avocatură și semnătura secretarei.

Deci, organul fiscal a respectat procedura de comunicare a actului administrativ-fiscal prevăzută de art. 44 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în vigoare în perioada de referință.

Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante în sensul că este aplicată ștampila altui cabinet de avocatură (Cabinete de avocat asociate E., F.), cu alt sediu (str. x), pentru că, pe dovada de comunicare a deciziei este menționat corect sediul indicat prin contestația administrativă (B-dul x nr. 24-26) și numele avocatului societății.

De asemenea, avocatul societății A. S.R.L., C., putea fi avocat colaborator în cadrul cabinetelor de avocat asociate, astfel încât funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței (secretara) să aplice ștampila cabinetelor asociate.

4.3. Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține aspectul învederat de intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în sensul că, în cursul soluționării contestației administrative, a solicitat informații (transmiterea actului prin care a fost desemnat administratorul special) de la societatea A. S.R.L. prin Adresa nr. x/07.06.2013 .

Această adresă a fost primită la sediul din B-dul x nr. 24-26 și a fost semnată de același funcționar din cadrul cabinetului de avocatură (semnătura este identică cu cea aplicată pe confirmarea de primire a deciziei contestate) care a aplicat aceeași ștampilă (Cabinete de avocat asociate E., F.), după cum reiese din dovada de comunicare nr. x .

Avocatul societății, G., a formulat răspuns (în cuprinsul căruia a menționat "Răspuns Adresa nr. x/07.06.2013"), comunicând informațiile solicitate, după cum reiese din adresa înregistrată la ANAF sub nr. x/18.06.2013 .

Prin urmare, nu sunt întemeiate alegațiile recurentei-reclamante în sensul că nu ar fi fost respectată procedura de comunicare a deciziei de soluționare a contestației, de vreme ce, în cursul soluționării contestației, a intrat în posesia corespondenței ce emana de la organul fiscal.

Astfel, în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată, 11.07.2016, și cu data comunicării deciziei contestate, 22.10.2013, reiese, cu evidență, că termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost cu mult depășit.

4.4. Pentru considerentele arătate, reținând că sentința de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de S.C. A. S.R.L. prin Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva sentinței nr. 629 din 27 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.