ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5614/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. adresată Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov s-a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018 și exonerarea reclamantului de la plata în solidar cu B. S.R.L. a presupuselor obligații fiscale în cuantum de 5.630.904 RON, iar până la soluționarea definitivă a cauzei, suspendarea executării actului administrativ atacat.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea din 23 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGRFP Brașov și a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018 până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta arată că în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond nu a indicat în concret care sunt acele motive care se circumscriu notiunii de caz bine justificat, ci a avut în vedere doar chestiuni generale, fără a indica în concret care este textul de lege încălcat, arătând că toate considerațiile expuse sunt lipsite de relevanța juridică față de obiectul cererii și nu pot suplini motivele de nelegalitate avute în vedere de legiuitor.

Cu privire la paguba iminentă s-a arătat că reclamantul nu a probat prin documente faptul că o executare a obligației l-ar perturba în așa mare măsură încât să-i genereze o gravă dificultate. S-a arătat că simpla invocare a faptului că patrimoniul reclamantei va avea de suferit prin declanșarea procedurii de executare silită în vederea recuperării obligațiilor fiscale nu este suficientă.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimatul-reclamant sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, iar recurenta nu a adus argumente în dovedirea contrariului în cadrul motivelor de recurs formulate.

Recurenta se limitează a arăta în motivele de recurs formulate faptul că reclamantul nu a probat existența unui motiv întemeiat privind nelegalitatea vădită a actului administrativ contestat, arătând că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și are caracter executoriu, iar prezumția nu a fost răsturnată de către reclamant.

Or, Înalta Curte nu poate primi aceste motive, având în vedere faptul că aparența de nelegalitate a actului a fost invocată de intimatul-reclamant, iar aceste împrejurări au fost reținute de instanța de fond, respectiv faptul că decizia de angajare a răspunderii solidare nu este motivată prin indicarea faptelor sau actelor și a dovezilor care justifică reaua-credință a reclamantului. De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond, la analiza sumară a actului atacat, faptul că angajarea răspunderii solidare a reclamantului a fost dispusă în temeiul art. 25 alin. (2) lit. c) și d) din Legea nr. 207/2015, în considerarea calității de asociat la societatea B. S.R.L., în condițiile în care art. 25 alin. (2) lit. c) reprezintă temei pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului societății, calitate pe care intimatul-reclamant nu o deține.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și faptul că prin sentința nr. 77/F/2019 din 25.06.2019 a Curții de Apel Brașov a fost anulat actul administrativ-fiscal suspendat prin sentința atacată, motiv pentru care constată că aparența de nelegalitate a actului atacat este consolidată.

Totodată, Înalta Curte reține că este îndeplinită și cerința privind producerea unei pagube iminente, în condițiile în care intimatul-reclamant a motivat și probat acest fapt prin înscrisurile depuse în susținerea cererii.

Pe de altă parte, aprecierea îndeplinirii celor două condiții trebuie să se facă în concordanță cu caracterul de măsură de protecție provizorie pe care-l are suspendarea executării actului administrativ, iar Înalta Curte reține ca fiind întemeiată soluția instanței de fond, urmând să mențină ca legală soluția dată în acest dosar.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva încheierii din 23 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.