ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4936/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri Argeș RA, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. 1310/IJ/759/24.06.2016 emisă de pârâtă, solicitând desființarea rezoluției de clasare și continuarea procedurii disciplinare.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 951 din 18.01.2017, a respins acțiunea formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI ARGEȘ RA, în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă Județeană de drumuri Argeș RA, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susține recurenta că au fost încălcate dispozițiile art. 153 C. proc. civ., nefiind citată, astfel că drepturile sale procesuale au fost încălcate iar hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută.

Menționează recurenta că instanța de fond a reținut că nu a precizat care este vătămarea și nu a făcut dovezi în acest sens, că nu a făcut dovezi în sensul prejudicierii, care urmare a faptului că a început executarea silită prin poprire.

În condițiile în care aceasta nu a fost citată, a fost în imposibilitate de a face dovezi în acest sens.

În cadrul motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține recurenta că Inspecția Judiciară însăși confirm modul defectuos în care magistratul interpretează dispozițiile art. 96 indice 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, făcând o distincție nejustificatp între cererile contencioase pentru care s-ar aplica prevedea legală și cele necontencioase pentru care nu s-ar aplica, desi norma legală nu face o astfel de distincție - pagina 15 alineatul ultim din Rezoluție.

De altfel, susține recurenta, din întreg dosarul cauzei rezultă în mod clar că magistratul a urmărit prin toate mijloacele, respingând toate apărările recurentei să favorizeze și să soluționeze cauza în favoarea reclamantei A. S.R.L..

În cauza dedusă judecății, Curtea de Apel București era chemată ca, în aplicarea dispozițiilor art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, să interpreteze noțiunea " nejustificat".

Legea nr. 303/2004 nu oferă o circumstanțiere a noțiunii " nejustificat", dar interpretarea acestei noțiuni trebuie făcută prin raportare la noțiunea de " justificat", în sensul de a determina și de a circumstanția acele situații de fapt și de drept care pot reprezenta motivele - apărările pentur care magistratul a încălcat o normă juridică.

Din perspectiva noțiunii de "justificat - legitim", recurenta determină situațiile în care răspunderea magistratului este înlăturată, ca fiind acele situații în care magistratul acționează în mod legitim, întemeindu-se pe lege, justificat de o lege și nu orice argument invocat de către magistrate se poate circumscrie unei justificări, în baza căreia acesta a procedat la încălcarea legii.

Interpretarea data de Curtea de Apel București are drept consecință direct înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor imperative ale art. 96 indice 2 din Regulament și printr-o astfel de interpretare se creează premisele nerespectării Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, magistratul putând oricând să invoce motive pur personale care să îmbrace forma unor justificări pentru nerespectarea dispozițiilor imperative ale Regulamentului.

Apreciază recurenra că, într-o astfel de situație, în funcție de interesele care există pentru soluționarea unei cauuze, dosarele, indiferent de repartizarea aleatorie, vor ajunge să fie soluționate de completul pe care reclamantul îl dorește.

Din motivarea hotărârii rezultă că îmbracă forma unei " justificări" a nerespectării legii și deci, un character scuzabil orice situație personală a magistratului.

Pe cale de consecință, susține recurenta că, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, în opinia Curții de Apel București, magistratul poate oricând să încalce dispozițiile imperative ale Regulamentului, susținând în mod scuzabil încălcarea prin situații personale.

Caracterul justificat al nerespectării unei dispoziții leghale și care să aibă drept consecință înlăturarea răspunderii magistratului trebuie să aibă la bază elemente de natură obiectivă și care înlătură orice urmă de îndoială cu privire la încălcarea nejustificată a dispozițiilor legale.

În continuare, recurenta susține că instanța de fond face o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, aceasta reținând că răspunderea disciplinară este atrasă în situația exercitării cu rea credință sau gravă neglijență, noțiuni care au conținutul juridic reglementat de art. 99 indice 1 din Legea nr. 303/2004.

Judecătorul fondului invocă dispozițiile Noului C. proc. civ., dar face aplicarea normelor din vechiul C. proc. civ., atâta timp cât redă în cuprinsul hotărârii conținutul juridic al acestora.

În ceea ce privește critica formulată de recurentă, în sensul neaplicării de care magistrat a prevederilor art. 531 C. proc. civ., susține aceasta că judecătorul fondului a înlăturat în mod nejustificat apărările părții, în condițiile în care exista o hotărâre judecătorească definitivă prin care Tribunalul Argeș a stabilit că suma în cuantum de 593.522,63 RON, nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, cererea de investire cu formulă executorie dobândind caracter contencios, astfel că instanța de fond avea obligația legală de a respinge cererea.

Față de toate aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, ca inadmisibil, raportat la dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Astfel, susține intimata - pârâtă, având în vedere că, prin Rezoluția contestată s-a dispus respingerea sesizării în temeiul art. 47 alin. (1) lit. c) din același act normative, coroborat cu dispozițiile menționate anterior, privitoare la hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, care este " irevocabilă", adică " definitivă", față de art. 8 din Legea nr. 76/2012, hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de a fi supusă vreunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente și a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte, analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurenta Regia Autonomă Județeană de Drumuri Argeș RA a exercitat calea de atac împotriva sentinței nr. 95 din data de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de recurenta - reclamantă în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, împotriva Rezoluției Inspecției Judiciare nr. x/2016 din 24 iunie 2016. .

Prin Rezoluția sus-menționată, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, a fost respinsă sesizarea formulată de petenta Regia Autonomă Județeană de Drumuri Argeș RA, cu privire la săvârșirea de către doamna judecător B. din cadrul Judecătoriei Pitești, a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza finală și lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Analizând dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată - 22.07.2016, se constată că acestea prevăd următoarele:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Față de aceste dispoziții, Înalta Curte reține că Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi contestată la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, iar hotărârea acestei secții este irevocabilă, potrivit art. 47 alin. (7) din același act normativ.

Se constată, astfel, că sentința nr. 95 din data de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este definitivă, conform art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, interpretat și prin prisma dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012, ce prevăd următoarele:

"De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Deși în speță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a indicat în mod eronat că hotărârea ce face obiectul prezentului dosar poate fi atacată " Cu recurs în 15 zile de la comunicare", Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia, nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel că nu poate avea nicio înrâurire asupra dreptului părții în exercitarea căilor de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Astfel, văzând dispozițiile art. 634 C. proc. civ., mai sus redate, care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că hotărârea prin care a fost soluționată contestația împotriva unei Rezoluții a Inspecției Judiciare, de respingere a sesizării, nu poate face obiectul recursului, fiind definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Cum prin dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reținut că "hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă" ("definitivă" în sistemul actualului C. proc. civ.), rezultă că recursul promovat în prezenta cauză nu este admisibil, legea nepermițând exercitarea acestei căi de atac.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În concluzie, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri Argeș RA, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri Argeș RA împotriva sentinței civile nr. 95 din 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2019.