ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3418/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3418/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 20 iunie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 1785/12.09.2016 emisă de pârât, prin care a fost soluționată cererea de plată pentru suma de 89.669,36 RON.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 607 din 24 februarie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă și a anulat Decizia nr. 1785/12.09.2016 emisă de pârât, pe care l-a obligat să emită o nouă decizie de admitere integrală a cererii de plată, pentru suma de 89.669,36 RON.
Calea de atac exerciată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a reluat pe larg situația de fapt, susținând, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei interpretări superficiale și eronate a situației de fapt și a probelor administrate, precum și a unei greșite interpretări și aplicări a legii.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.
Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a invocat excepția nulității recursului, arătând că argumentele recurentului nu numai că nu se circumscriu celor două motive de casare invocate, acestea fiind indicate pur formal, dar nu încadrează în niciunul din celelalte cazuri prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.
II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, susținerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci a apreciat doar că aceasta este netemeinică și nelegală, exprimându-și nemulțumirea față de soluția primei instanțe care, în opinia părții, a admis în mod greșit acțiunea, interpretând și aplicând eronat legea.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 607 din 24 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.