ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4905/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1494 din data de 11 octombrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul formulat de reclamanta A. ca nefondat, reținând în esență că obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond este reprezentat de anularea adeverinței nr. x din 31.08.2016, emisă de pârâta AJOFM Dâmbovița - Agenția locală Târgoviște, întrucât acest act a fost emis în afara legii, fiind un fals, fără a aduce la cunoștință că dosarul cu carnetul de evidență nr. x reprezintă parte legală din contramandatul de arest al mandatului de arest, în baza căruia este închisă pe viață A..

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea A., apreciind că hotărârea pronunțată este abuzivă, ilegală și greșit, întrucât este nesemnată de membrii completului.

Prin decizia nr. 430 din 15 martie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1494 din data de 11 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata AJOFM DÂMBOVIȚA - Agenția Locală Târgoviște, ca fiind nefondată.

Împotriva deciziei nr. 430 din 15 martie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatoarea A..

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În cauză, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 200 RON.

Aceasta obligație i-a fost comunicată recurentei prin citația emisă la data de 02 august 2019.

Văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 430 din data de 15 martie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.