Decizia nr. 3117/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 885/2016 a Curții de Apel Ploiești

Obiectul cererii Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la 6.04.2016 sub nr. x/2015/a1 contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă - Agenția Locală Pentru Ocuparea Forței De Muncă Târgoviște, anularea deciziei nr. 382/2.03.2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești.

Hotărârea atacată Prin decizia nr. 885 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă contestația în anulare, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 885 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatoarea A., arătând că hotărârea este abuzivă, ilegală și greșită.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă - Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Târgoviște nu a depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 21 februarie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 21.02.2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 21.02.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 21.08.2019. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.