ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2020

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2017, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren având lățimea de 28 m, situată pe raza jud. Gorj, atât intravilan, cât și extravilan, în punctul "Cocolan", având ca vecini: la N: B., la S: C., la E: Dj 665, la V: V. Pârâul Răchițele. A precizat că respectivul teren pe care îl deține de la bunicul său D., conform actului din 28.04.1910.

Prin încheierea nr. 8 din 14 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reținând că cererea dedusă judecății nu îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., deoarece reclamanta nu a indicat domiciliul pârâtului E., primar al comunei Mușetești, precum și numele și domiciliul consilierului juridic al aceleiași instituții.

Împotriva încheierii nr. 8 din 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 a formulat cerere de reexaminare reclamanta A..

În motivarea acestei cererii, reclamanta a arătat că la adresa emisă de instanță la data de 30.08.2017 a răspuns în data de 06.09.2017, cerere care se regăsește la dosarul cauzei și care nu a fost luată în calcul de instanță. A susținut reclamanta că a arătat în cererea respectivă că înțelege să se judece cu primarul comunei Mușetești Gorj - E. și consilierul juridic F., ambii angajați ai Primăriei comunei Mușetești, unde pot fi citați, necunoscând domiciliul acestora.

Reclamanta a solicitat admiterea cererii de reexaminare, anularea încheierii nr. 8 pronunțată în Camera de Consiliu din 14.09.2017 și obligarea C.L.F.F. Mușetești să înainteze Comisiei Județene Gorj propunerea de validare a suprafeței de teren situată în punctul "Colocan" precizată în decizia nr. 1083/A/26.10.2005.

Prin încheierea nr. 5 din data de 11.10.2017 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanta A., împotriva încheierii nr. 8 din 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr. x/2017, reținând că prin cererea depusă la data de 11.09.2017, reclamanta nu a suplinit lipsurile cererii de chemare în judecată în ceea ce privește indicarea numelui celui de-al doilea pârât - consilierul juridic al Primăriei comunei Mușetești și domiciliile celor doi pârâți, precum și obiectul cererii.

Împotriva încheierii nr. 5 din data de 11.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ si fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea cu privire la încheierea de ședință din data de 05.11.2017 prin care se încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (2), art. 46, art. 52 alin. (1) și (3) și art. 148 din Constituția României, cât și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., referitoare la verificarea cererii de chemare în judecată și regularizarea acesteia, prevăd următoarele:

(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197.

(2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare.

(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În raport de dispozițiile legale sus citate Înalta Curte constată că, încheierea pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În speță, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurent-reclamantă A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii nr. 5 din data de 11 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.