ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4750/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pe pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională (MCSI) să se constate refuzul nejustificat și să se dispună obligarea pârâtului la emiterea adeverinței necesare la Casa de Pensii Sector 2.

A mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor ce i s-ar fi cuvenit prin pensionarea anticipată la momentul depunerii cererii și până la data pensionării efective, precum și la plata daunelor morale de 10000 RON pentru suferința fizică și psihică cauzată de neîndeplinirea obligațiilor angajatorului privind depunerea declarației rectificative în format electronic în termenul legal.

În final a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1980 pronunțată în data de 8 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză reclamanta A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1980 pronunțată în data de 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

În aceste condiții, sentința, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de 25 iulie 2017, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond.

Termenul de 15 zile se calculează, așadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinței - 25 iulie 2017, ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de anulare act administrativ este 10 august 2017, astfel încât recursul este declarat cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ.

Este adevărat că la data de 13.09.2016 recurenta a formulat o cerere de comunicare a sentinței recurate însă această cerere nu are nicio influență asupra termenului legal de exercitare a căii de atac, care curge de la data comunicării sentinței, potrivit celor anterior prezentate.

În condițiile în care din motive obiective reclamanta nu a exercitat calea de atac în termenul legal aceasta era în drept să solicite repunerea în termenul de declarare a recursului în condițiile art. 186 C. proc. civ. însă recurenta nu a formulat o astfel de cerere.

Astfel, întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv recursul formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1980 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.