ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4481/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 30.01.2020, reclamanta S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management Pentru Progamul Operațional Infrastructura Mare, a solicitat anularea Notificarii Beneficiarului aferenta unei cereri de rambursare, înregistrată sub numarul x din 18.06.2019 emisă de catre Autoritatea de Management pentru programul Operational Infrastructura Mare din cadrul Directiei Generale Programe Europene Infrastructura Mare a Ministerului Fondurilor Europene și a Deciziei nr. 1385 din 01 .08.2019 privind solutionarea contestatiei formulate de reclamantă impotriva notificarii nr. x din 18.06.02.2019. Totodată a solicitat să se constate că sumele ce fac obiectul prezentei actiuni constituie cheltuieli eligibile aferenta contractului nr. x din 24.02.2011 din cadrul proiectului Fazarea proiectului "Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in judetul Dambovita" cod SMIS 214+106221, si ca o consecinta a acestei solutii, pârâta să fie obligată să autorizeze la plata si sa achite catre Compania de Apa Targoviste Dambovita S.A. suma de 2.003.133,66 RON(fata TVA), suma solicitata la rambursare in cuprinsul cererii de rambursare nr. x din 23.05.2019, detaliata la capitolul "Observatii " din "Anexa - Concluzia verificarii cheltuielilor incluse in aceasta cerere", cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat în esență că așa zisele neconformități identificate de echipa de control nu duc la declararea cheltuielii ca fiind neeligibilă.

În drept, a invocat prevederile art. 8, 17, 18 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, art. 1270 din C. civ., H.G. nr. 399/2015-

Prin sentința civilă nr. 1196 din 22.05.2020, Tribunalul București, secția a II a - contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu, în cauza privind Reclamanta S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița Sa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea De Management Pentru Progamul Operațional Infrastructura Mare .

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Prin sentința nr. 642 din 06.08.2020, Tribunalul Dîmbovița, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția privind necompetența teritorială a Tribunalului Dâmbovița, invocată de pârâtă.

În baza art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea 554/2004, a declinat competența teritorială exclusivă a cererii având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. cu sediul în Târgoviște, județ Dâmbovița, x, CUI x în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene- Direcția Generală Programe Infrastructura Mare- Autoritatea Management pentru Programul Operațional Infrastructura Mare cu sediul în București, sos Ploiești, nr. 1-1B, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială între Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea din oficiu a soluționării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect anularea Notificarii Beneficiarului aferenta unei cereri de rambursare înregistrată sub numarul x din 18.06.2019, emisă de catre Autoritatea de Management pentru programul Operational Infrastructura Mare din cadrul Directiei Generale Programe Europene Infrastructura Mare a Ministerului Fondurilor Europene, și a Deciziei nr. 1385 din 01 .08.2019 privind solutionarea contestatiei formulate de reclamantă impotriva notificarii nr. x din 18.06.02.2019.

Reclamanta are calitate de autoritate publică asimilată, având în vedere faptul că, deși este o societate înființată în anul 2007 în baza Legii 31/1990, conform Legii 31/1990, prin reorganizarea vechii regii autonome - RAGC, are capital integral public și prestează un serviciu de utilități publice dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea 51/2006, precum și de art. 1 alin. (3) din Legea 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, încadrându-se în definiția operatorului de servicii de utilități publice dată de art. 2 lit. g) din această lege privind serviciile comunitare de utilități publice.

În condițiile în care legea specială face trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004, se constată că sub aspectul competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanței - 30 ianuarie 2020), care prevăd expres că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Astfel, sub aspectul competenței teritoriale, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, întrucât competența stabilită de acest text de lege este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanței de la sediul pârâtului, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În considerarea acestei norme speciale de competență teritorială, reținând că sediul pârâtului este în București, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală de Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructura Mare în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.