ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4331/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 715 din 19 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3030 din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 715 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire recurentul A..

Acesta a reiterat o serie de argumente cu privire la situația de fapt privitoare la cauza dedusă judecății și a concluzionat în susținerea cererii de revizuire că instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire se cerere nu a avut în vedere toate argumentele sale de fapt, din care rezulta că obiectul pricinii nu se află în ființă.

În raport de poziția sa procesuală, revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Legal citat, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, precum și excepția inadmisibilității acestei cereri în raport cu prevederile art. 322 pct. 3 vechiul C. proc. civ. precum și în raport de motivele invocate de revizuent în susținerea cererii sale.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, cu privire la excepția de tardivitate invocată de către intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității apreciază că este inutilă verificarea și analiza cererii de revizuire din perspectiva acestei excepții, în măsura în care este evident că argumentele prezentate de revizuent în susținerea cererii sale nu prezintă elemente care să dea caracter de admisibilitate unei astfel de cereri.

În speță, revizuentul a reiterat o parte a argumentelor de fapt susținute prin cererea de recurs și a indicat formal, ca temei de drept în susținerea cererii de revizuire, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., corespondent al art. 322 pct. 3 din vechiul C. proc. civ., act normativ în temeiul căruia se soluționează prezenta cererea de revizuire.

În conformitate cu prevederile art. 322 C. proc. civ., revizuirea se poate formula împotriva "unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul" și se poate cere pentru o serie de cazuri strict prevăzute de lege la pct. 1-8 din același articol. Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe art. 322 pct. 3 C. proc. civ. potrivit căruia se poate formula cerere de revizuire "dacă obiectul pricinei nu se află în ființă".

Înalta Curte, văzând temeiul de drept indicat de revizuent și analizând în raport de acest temei, argumentele prezentate prin cerere, care nu fac altceva decât să reitereze situația de fapt, constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.

În concluzie, Înalta Curte soluționând cauza în temeiul art. 326 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul B., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 715 din 19 februarie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.