ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2015

Decizia nr. 2824/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 80 din 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva Sentinței civile nr. 3723 din 05 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisurile depuse de revizuent (declarațiile autentificate la 3 noiembrie 2014, 4 noiembrie 2014 și 21 noiembrie 2014, precum și adresa nr. 18/8872 din 27 noiembrie 2012) nu existau la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, respectiv 5 iunie 2012, și nu au fost reținute de partea potrivnică.

Împotriva Sentinței nr. 80 din 16 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat, în termenul legal, cerere de recurs revizuentul A., solicitând rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii formulate de reclamantul CNSAS ca neîntemeiată și nemotivată.

În motivarea căii de atac, revizuentul a criticat, mai întâi, respingerea, de către instanța de fond, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii nr. 293/2008, susținând că aceasta a preluat apărările intimatului, fără a face vreo analiză a problemelor de drept invocate de revizuent în motivarea cererii.

A reiterat criticile de neconstituționalitate aduse O.U.G. nr. 24/2008 și Legii nr. 293/2008 și a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României în vederea unei analize și decizii pertinente cu privire la excepția de neconstituționalitate a acestor acte normative.

În continuare, recurentul a argumentat că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate avute în vedere de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

După data pronunțării Deciziei nr. 51/2008 a Curții Constituționale a României, prin care conceptul de "poliție politică" a fost declarat neconstituțional, S.S.P.R. nu mai avea temei juridic pentru a cere verificarea statutului recurentului de colaborator al Securității, așa cum solicitase, potrivit adresei nr. 18/8872 din 27 noiembrie 2012.

A mai argumentat că intimatul C.N.SAS. nu avea dreptul să emită Nota de constatare nr. DI/I/1772 din 23 august 2011, iar constatarea calității sale de colaborator al Securității nu este întemeiată.

Declarațiile autentificate depuse în revizuire au fost obținute în urma refuzului instanței de fond de a admite proba testimonială, iar autentificarea lor ulterioară nu le anulează puterea de dovadă și nici nu le afectează existența.

Aceste declarații nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului, iar adresa nr. 18/8872 din 27 noiembrie 2012 i-a parvenit după judecarea fondului, deci evident sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii.

Înscrisurile prezentate pot influența soluția dată fondului cauzei.

Legal citat, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a depus întâmpinare.

3.1. Analizând cererea recurentului privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii nr. 293/2008, Înalta Curte reține că, din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) ale Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

(i) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

(ii) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

(iii) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii nr. 293/2008.

În speță, obiectul cauzei în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă recurs împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea cererii de recurs este obligată să se limiteze la examinarea criticilor privind admisibilitatea revizuirii, fără a putea intra în analiza, pe fond, a situației de fapt deduse judecății și normelor legale aplicabile.

Din această perspectivă, se constată că dispozițiile a căror neconstituționalitate o invocă recurentul nu au legătură cu cadrul strict definit în care se dezbate recursul de față și nu pot fi de natură a influența soluția ce s-ar pronunța cu privire la temeinicia acestuia.

3.2. În continuare, examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază cererea.

Față de acest text legal, se constată că analiza curții de apel referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale pentru a se considera că înscrisurile invocate de recurent se circumscriu temeiului de revizuire invocat, este la adăpost de orice critică.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri (...) se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Printre condițiile de admisibilitate cazului de revizuire se numără aceea ca înscrisul să nu fi fost cunoscut și folosit în proces, pentru că, în caz contrar, cercetarea lui în cadrul revizuirii ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii.

Mai mult decât atât, textul impune ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii și nu să fi fost obținut ulterior de către parte.

În speță, înscrisurile invocate de recurentul-revizuent sunt ulterioare hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat

Nici condițiile expres prevăzute de textul de lege ca înscrisurile să fi fost reținute de către partea potrivnică sau să nu fi fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voința părții nu sunt îndeplinite, astfel încât în mod corect a respins instanța de fond cererea de revizuire.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în cauze precum Mitrea contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, sau Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006).

În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, după ce a fost soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; calea extraordinară de atac nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, ipoteză care nu se regăsește în prezenta speță.

În ceea ce privește soluția dată de Curtea de Apel solicitării revizuentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii nr. 293/2008, Înalta Curte reține că judecarea revizuirii este limitată, așa cum a apreciat și instanța de fond, la examinarea admisibilității cererii prin prisma motivelor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., iar dispozițiile a căror neconstituționalitate a invocat-o revizuentul nu au legătură cu cadrul strict definit în care se dezbate calea extraordinară de atac și nu pot fi de natură a influența soluția ce s-ar pronunța cu privire la admisibilitatea acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 și a Legii nr. 293/2008, formulată de recurentul-revizuent A.

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 80 din 16 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în privința soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV