ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3901/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 4563 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2009, s-a admis recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1413 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, a fost modificată sentința atacată în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și s-a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1, pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ.

A susținut revizuentul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În cadrul acestei critici, revizuentul a reiterat motivele invocate de recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în cadrul recursului soluționat prin decizia a cărei revizuire o solicită, precum și apărările pe care a înțeles să le facă pârâtul.

A mai susținut că obiectul pricinii nu se află în ființă, în sensul că norma de drept în temeiul căreia au fost date hotărârile de fond și recurs, respectiv art. 8 din Legea nr. 341/2004 a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, iar fapta incriminată, nu este reală, fiind doar o invenție a CNSAS, și prin urmare, fapta nu mai există.

A mai susținut revizuentul că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților. Astfel, a arătat revizuentul că prin decizia pronunțată la data de 3 iulie 2019, Curtea Constituțională a României a stabilit în mod irevocabil faptul că, completele de 3 judecători, aceleași care i-au judecat cauza revizuentului, sunt neconstituționale, pe cale de consecință, hotărârile judecătorești date în recurs sunt nule de drept și se impune rejudecarea cauzelor.

În continuare, revizuentul a arătat că acestei norme de drept i se poate subsuma și nelegalitatea și neconstituționalitatea Protocoalelor dintre SRI și ICCJ, dar și cele cu Curtea de Apel București, în baza cărora au fost admise hotărârile din fond și recurs.

A mai arătat revizuentul că la CNSAS se află dosarul său, iar prin adresa nr. 2782/14-24.06.2019 a solicitat să i se pună la dispoziție toate documentele, însă i s-a răspuns că aceste documente au fost solicitate de la SRI pentru a i se comunica revizuentului.

II. Soluția instanței asupra cererii de revizuire

Preliminar, în privința normelor de procedură aplicabile în prezenta cauză, Înalta Curte reține că, în raport cu data începerii procesului, 22.07.2009, deși cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1, pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., motivele invocate corespund dispozițiilor art. 322 pct. 2, 3, 5 din vechiul C. proc. civ., având în vedere că cererii de revizuire îi sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ., conform art. 3 din Legea nr. 7/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ. în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de art. 322-328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 322-324 C. proc. civ.

Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 și pct. 4 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare (…); în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În raport de dispozițiile arătate, având în vedere decizia împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire și motivele invocate, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește art. 322 pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru introducerea revizuirii este de o lună de la data pronunțării deciziei atacate, iar în ceea ce privește art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de o lună de la data luării la cunoștință de înscrisurile invocate.

În ceea ce privește art. 322 pct. 2 C. proc. civ., decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a admis recursul, a fost modificată sentința atacată și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a fost pronunțată la data de 5 octombrie 2011, iar în ceea ce privește înscrisul nou invocat de revizuent, în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se constată că acesta se referă la o Decizie a Curții Constituționale a României pronunțată la data de 3 iulie 2019.

Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Prin urmare, față de aceste considerente, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., a fost declarată la data de 07.08.2019, cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 și pct. 4 C. proc. civ., iar revizuentul nu a invocat și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 322 pct. 3 C. proc. civ., examinând admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că revizuentul a invocat în susținerea acestui caz de revizuire, "obiectul pricinii nu se află în ființă", faptul că norma de drept în temeiul căreia au fost date hotărârile de fond și recurs, respectiv art. 8 din Legea nr. 341/2004, a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, iar fapta incriminată nu este reală, fiind doar o invenție a CNSAS, și, prin urmare, fapta nu mai există.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă obiectul pricinii nu se află în ființă". Conform art. 326 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Condiția esențială a acestui motiv de revizuire este aceea ca obiectul pricinii nu se află în ființă, iar soluționarea situației creată de acest fapt nu se poate realiza decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Examinând cererea de revizuire raportat la solicitarea revizuentului prin care se susține că obiectul pricinii nu se află în ființă, Înalta Curte constată că obiectul cauzei l-a constituit acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe revizuentul pârâtul A., în baza dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Revizuentul a invocat lipsa obiectului cauzei având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 341/2004, modificat prin O.U.G. nr. 95/2014, care prevăd că:

"de prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică, precum și persoanele care au organizat, au acționat, au instigat și au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluției.", precum și faptul că fapta incriminată nu ar fi reală.

Susținerile invocate nu se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care deschide calea revizuirii pentru situația în care obiectul pricinii nu se află în ființă, referindu-se la dispariția acestuia.

Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., raportat și la dispozițiile 326 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiției esențiale în invocarea motivului de revizuire prevăzut de 322 pct. 3 C. proc. civ. și anume că obiectul pricinii nu s-ar afla în ființă, cererea fiind inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 326 alin. (1) și alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ. ca tardivă și cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ. ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., formulată de A. împotriva deciziei nr. 4563 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2009, ca tardivă.

Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., formulată de A. împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.