ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3676/2019

Ședința publică din data de 27 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.04.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene:

- a informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x (nr. 9638/10.02.2015), prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x, în valoare totală de 2.593.075,01 RON (și TVA în valoare de 617.899,46 RON), aferentă contractului de finanțare, numai în ceea ce privește lit. C) din actul administrativ menționat, referitor la cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare;

- a Notei de neconformitate (înregistrată sub nr. x/06.01.2015.2015 la Direcția Generală Programe Europene);

- a Deciziei nr. 7678/09.04.2015, privind soluționarea contestatei nr. 3263/10.03.2015 formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, decizie înregistrată la M.D.R.A.P. sub nr. x/09.04.2015;

Prin sentința civilă nr. 693 din 02 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins ca atare capătul de cerere având ca obiect anularea Notei de neconformitate nr. x/6.01.2015, respingând ca neîntemeiate celelalte capete ale cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 693 din 02 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepției litispendenței, invocate de pârâtă, respectiv a excepției autorității de lucru judecat și admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului invocă greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., art. 248 alin. (1), art. 432 alin. (1) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., respectiv greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat și respectiv nesoluționarea tuturor capetelor de cerere.

Recurenții-reclamanți arată că intimata-pârâtă a emis "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 3" (nr. 9638/10.02.2015) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x aferentă Contractului de finanțare, numai în ceea ce privește lit. C), referitor la cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare, cât și Decizia nr. 7678/09.04.2015, privind soluționarea contestației. Arată că atât Informarea cât și Dispoziția de mai sus reprezintă acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ce au fost contestate în procedura administrativă, conform art. 47 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Precizează că prin cererea de chemare în judecată a solicitat și anularea actelor administrative mai sus menționate, nu doar a Notei de neconformitate nr. x/06.01.2015, cu privire la care instanța fondului a invocat excepția autorității de lucru judecat, și, mai mult, prin cererea de chemare în judecată a solicitat și obligarea pârâtei la plata diferențelor neachitate conform Cererii de plată nr. x, lit. B) în cadrul Proiectului Realizarea Parcului Municipal Ploiești Vest, inclusiv a căilor de acces și a rețelelor edilitare specifice - Centrul de Excelență în Afaceri pentru Tinerii întreprinzători".

Așadar, susțin că obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost limitat la anularea Notei de neconformitate.

Consideră că nesoluționarea de către instanța de fond a tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită constituie o încălcare flagrantă atât a dispozițiilor interne (22 alin. (6) C. proc. civ.), cât și a legislației europene, constând în art. 6 din Convenția pentru Aplicarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

În esență, susține că hotărârea recurată este temeinică și legală și că prima instanță a făcut o corectă aplicare a textelor legale incidente, reținând pe de o parte, autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește cererea de anulare a Notei de neconformitate nr. x/06.01.2015.2015, iar pe de altă parte, puterea de lucru judecat referitoare la Informarea nr. x/10.02.2015.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, anularea Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x (nr. de înregistrare 9638/10.02.2015 la Direcția Generală Programe Europene) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x, în valoare totală de 2.593.075,01 RON (și TVA în valoare de 617.899,46 RON) aferentă contractului de finanțare, numai în ceea ce privește lit. C) din actul administrativ menționat, referitor la cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare; anularea Notei de neconformitate (înregistrată sub nr. x/06.01.2015.2015 la Direcția Generală Programe Europene); anularea Deciziei nr. 7678/09.04.2015, privind soluționarea contestatei nr. 3263/10.03.2015 formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, decizie înregistrată la sediul M.D.R.A.P. sub nr. x/09.04.2015; obligarea pârâtei la plata diferențelor neachitate potrivit Cererii de plata nr. x, lit. B) în cadrul Proiectului "Realizarea Parcului Municipal Ploiești Vest, inclusiv a căilor de acces și a rețelelor edilitare specifice - Parc Municipal Ploiești Vest.

În esență, criticile recurenților-reclamanți vizează două aspecte: pe de o parte soluția dată de către prima instanță asupra autorității de lucru judecat, iar pe de altă parte, faptul că instanța nu a soluționat toate capetele de cerere cu care a fost învestită.

În ceea ce privește greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat, reținută de către prima instanță în raport cu sentința civilă nr. 2343/24.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin nerecurare, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți nu au dezvoltat această critică și nu au arătat în concret, aspectele pentru care nu sunt de acord cu hotărârea recurată, respectiv de ce este nelegală soluția de admitere a acestei excepții.

Cu privire la critica ce vizează faptul că instanța nu a soluționat toate capetele de cerere cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că această critică nu poate fi cercetată în calea de atac a recursului, cât timp prevederile art. 445 C. proc. civ. reglementează o procedură obligatorie care impune utilizarea instrumentului procedural prevăzut de art. 444 din C. proc. civ., respectiv formularea unei cereri de completare a hotărârii.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

De asemenea, conform art. 445 C. proc. civ.:

"Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444."

Prin urmare, în ipoteza omisiunii instanței judecătorești de a se pronunța asupra unor cereri, se poate solicita completarea dispozitivului hotărârii judecătorești în procedura reglementată de art. 444 din C. proc. civ., obligativitatea acestei proceduri, conform art. 445 C. proc. civ., nefăcând posibilă invocarea respectivei omisiuni pe calea recursului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 693 din 02 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 693 din 02 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2019.