ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 27/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții Municipiul Ploiești Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată în data de 04.03.2016, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr. CSN x/04.03.2016, transmisă atașat adresei de înaintare CSN nr. x/14.03.2016 și înregistrată la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești sub nr. x/22.03.2016, privind contractul de finanțare nr. x/29.08.2011, cod SMIS 32472 " încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Realizarea Parcului Municipal Ploiești Vest inclusiv a căilor de acces și a rețelelor edilitare specifice - Parc Municipal Ploiești Vest", anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată în data de 04.03.2016, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr. CSN x/04.03.2016, transmisă atașat adresei de înaintare CSN nr. x/14.03.2016 și înregistrată la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești sub nr. x/22.03.2016, anularea deciziei nr. 129/16.05.2016 privind soluționarea contestației formulată de către U.A.T. Municipiul Ploiești înregistrată la sediul M.D.R.A.P. sub nr. x/20.04.2016.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea din 12 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea formulată de reclamanți privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenții au susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat. Astfel, s-a arătat că în ceea ce privește cazul bine justificat, condiția este îndeplinită, întrucât există o puternică aparență de nelegalitate a actului contestat, întrucât asocierea a îndeplinit cerința minimă privind tipul de experiență similară solicitat de autoritatea contractantă privind executarea de lucrări de amenajare peisagistică.

De asemenea, s-a arătat că cerințele minime de calificare impuse de autoritatea contractantă cu privire la capacitatea tehnică și profesională, inclusiv în ceea ce privește experiența similară solicitată au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, iar autoritatea contractantă a respectat întru-totul prevederile legale arătate.

Cu privire la condiția pagubei iminente s-a susținut că este îndeplinită această condiție, având în vedere consecințele executării actului administrativ contestat, respectiv grevarea bugetului local de resursele financiare necesare pentru finanțarea proiectelor în curs de derulare sau a altora noi.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca legală a încheierii atacate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurente nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care, văzând actele și lucrările dosarului, va menține soluția instanței de fond ca fiind legală.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Astfel, Înalta Curte în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție reține că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de recurenții-reclamanți nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, întrucât problema semnalată de recurenți cu privire la faptul dacă procedura de atribuire s-a desfășurat sau nu conform prevederilor legale aplicabile în materia achizițiilor publice nu poate fi cercetată și analizată în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării actelor atacate, ci urmează a fi analizată de instanța sesizată cu fondul acțiunii reclamanților.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurenți în sensul că din elementele legate de starea de fapt și de drept rezultă că ne aflăm în situația de a fi creată o îndoială serioasă în privința legalității actelor a căror suspendare se solicită.

Aprecierea că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat se întemeiază și pe împrejurarea că acțiunea de fond ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 a fost respinsă, prin Sentința nr. 1001 din 21 mai 2017, constatându-se astfel legalitatea actelor atacate.

Astfel, hotărârea pronunțată pe fondul cauzei confirmă că nu există indicii ce conturează îndoiala serioasă asupra legalității actelor administrative care constituie obiectul cererii de suspendare executare.

Înalta Curte apreciază că în lipsa dovedirii cazului bine justificat nu se mai impune analiza existenței pagubei iminente.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva Încheierii din 12 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL