ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3499/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra conflictului de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă la data de 11.01.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Biroul Teritorial Vâlcea al Sindicatului Național al Agenților de Poliție din România, împuternicit să reprezinte interesele membrilor săi de sindicat, în temeiul art. 151 C. proc. civ., art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele si pentru membrii săi de sindicat menționați în tabelul integrat pozițiile 1-160, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea, IGPR - Direcția operațiuni speciale - Brigada Operațiuni Speciale Pitești - Serviciu Operațiuni Speciale Vâlcea, Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Pitești - Compartimentul de Analiză a Informațiilor Vâlcea, Direcția Generală Anticorupție, Inspectoratul General pentru Imigrări, si secția Regională de Poliție Transporturi Craiova - Biroul Tf Vâlcea a solicitat:

- obligarea pârâților să se conformeze prevederilor H.G. nr. 1/2017, în sensul acordării de la 01.02.2017 a salariului minim brut în cuantum de 1450 RON, fără sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, pentru fiecare dintre reclamanți;

- echivalarea salariului de funcție al reclamanților, fără sporuri si alte adaosuri, cu salariul minim brut avut în vedere de H.G. nr. 1/2017;

- obligarea pârâților ca începând cu data de 01.02.2017 la calcularea salariului lunar al reclamanților să aibă în vedere ca salariul de funcție să fie de 1450 RON, fără sporuri incluse în acesta conform H.G. nr. 1/2017;

- recalcularea salariului reclamanților începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere salariul de funcție minim de 1450 RON, fără sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, conform H.G. nr. 1/2017 si ulterior aplicarea sporurilor procentuale aferente, ori a sumelor compensatorii tranzitorii, prin raportare la solda de funcție/salariul minim;

- obligarea pârâților să se conformeze prevederilor H.G. nr. 846/2017în sensul acordării de la 01.01.2018 a salariului minim brut în cuantum de 1900 RON, fără sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, pentru fiecare dintre reclamanți;

- obligarea pârâților să se conformeze prevederilor H.G. nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sensul acordării de la 01.01.2019 a salariului minim brut în cuantum de 2080 RON, fără alte sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, pentru fiecare dintre reclamanți, iar pentru reclamanții cu studii superioare la suma de 2530 RON/lunar, fără sporuri sau alte adaosuri incluse în acesta, sume la care să se raporteze celelalte sporuri.

- obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele de inflație si la plata dobânzii legale, de la data la care s-a născut dreptul de efectuare a plății

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 795/2019 din 04 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Agenților de Poliție din România, prin Biroul Teritorial, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Pitești - Serviciu Operațiuni Speciale Vâlcea, IGPR - Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Pitești - Compartimentul de Analiză a Informațiilor Vâlcea, Direcția Generală Anticorupție, Inspectoratul General pentru Imigrări și secția Regională de Poliție Transporturi Craiova - Biroul TF Vâlcea, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere aceste dispoziții, precum și sediul sindicatului reclamant care este în București, a apreciat că în cauză competența aparține Tribunalului București.

În ceea ce privește dispozițiile art. 10 alin. (4) din același act normativ, potrivit cărora competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta si atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de interes public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces, tribunalul a reținut, așa cum s-a arătat si în doctrină, că aceste prevederi devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acțiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant potrivit art. 80 și urm. C. proc. civ., precum și în ipoteza tipică prevăzut de art. 1 alin. (3) si 4 din Legea nr. 554/2004.

A reținut, de asemenea, că este aplicabilă decizia RIL nr. 1/2013 pronunțată de ÎCCJ, potrivit căreia în interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor nr. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019.

2.2. Prin sentința civilă nr. 6189/01.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal s-a disjuns cererea privind pe reclamanta A. și s-a dispus formarea unui nou dosar cu nr. x/2019

Prin sentința civilă nr. 6196/01.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepția de necompetență teritorială în cauza privind pe reclamanta A. prin Sindicatul Național al Agenților de Poliție din România în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General Al Poliției Române - Direcția Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Pitești - Serviciu Operațiuni Speciale Vâlcea, Inspectoratul General al Poliției Române - Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Pitești - Compartimentul de Analiză a Informațiilor Vâlcea, Direcția Generală Anticorupție, Inspectoratul General pentru Imigrări și secția Regională de Poliție Transporturi Craiova - Biroul TF Vâlcea. Totodată, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, ca instanță de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut că, în speță, domiciliul funcționarului public reclamant, parte în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, se află în județul Gorj, iar împrejurarea ca sediul Sindicatului reclamant, ca beneficiar al legitimării procesuale active extraordinare recunoscută de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este situat pe teritoriul administrativ al municipiului București este lipsită de relevanță în stabilirea instanței competente rationae loci, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2.3. Prin sentința nr. 260/2020 din 16 iunie 2020 a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., prin Sindicatul Național al Agenților de Poliție din România prin Biroul Teritorial Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General Al Poliției Române - Direcția Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Pitești - Serviciu Operațiuni Speciale Vâlcea, Inspectoratul General al Poliției Române - Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Pitești - Compartimentul de Analiză a Informațiilor Vâlcea, Direcția Generală Anticorupție, Inspectoratul General pentru Imigrări și secția Regională de Poliție Transporturi Craiova - Biroul TF Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, ca instanță de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Gorj a reținut că, potrivit cărții de identitate, la data formulării acțiunii, reclamanta A. avea domiciliul în județul Gorj, iar reședința în Municipiul Râmnicu Vâlcea.

Pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei este relevantă adresa unde locuiește efectiv reclamanta, respectiv unde locuia efectiv la data formulării acțiunii.

Potrivit susținerilor reclamantei și a înscrisurilor de la dosar, reclamanta avea domiciliul efectiv în Municipiul Râmnicu Vâlcea, având serviciu în această localitate, sub acest aspect fiind avute și mențiunile referitoare la stabilirea reședinței în perioada respectivă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele trei instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin Sindicatul Național al Agenților de Poliție din România prin Biroul Teritorial Vâlcea fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 11.01.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Înalta Curte reține că, în speță, Sindicatul Național al Agenților de Poliție din România acționează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele și în interesul membrilor de sindicat, aceștia fiind titularii dreptului pretins.

Înalta Curte constată că prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranșat problema competenței teritoriale a instanței de contencios administrativ, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, chiar și în cazul în care acțiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar reședința este locul unde persoana fizică are locuința secundară.

Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, Înalta Curte reține că, deși noțiunile de "domiciliu" și "reședință" nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, această distincție nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmărește să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înștiințarea corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii. Noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, în cazul de față cu reședința reclamantului, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speță, la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamantul nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamantului accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiește.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta A. avea reședința în municipiul Râmnicu Vâlcea la data promovării cererii de chemare în judecată.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Pitești - Serviciu Operațiuni Speciale Vâlcea, Inspectoratul General al Poliției Române - Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Pitești - Compartimentul de Analiză a Informațiilor Vâlcea, Direcția Generală Anticorupție, Inspectoratul General pentru Imigrări și secția Regională de Poliție Transporturi Craiova - Biroul Tf Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2020.