ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2019

Ședința publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.12.2017(Anexa 1), numită, în continuare, "Decizia", constatarea nelegalității Procesului-verbal nr. x/13.11.2017 (ANEXA 2), ce a stat la baza emiterii Deciziei, numit, în cele ce urmează, și "Procesul-verbal" și, pe cale de consecință, să se dispună ridicarea măsurilor asigurătorii instituite prin Decizie.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 156 din 14 iunie 2018, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFHD 14257/06.12.2017.

Totodată, a respins capătul de cerere privind constatarea nelegalității Procesului-verbal nr. x/13.11.2017.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este nelegală întrucât lipsește motivarea și nu s-a făcut dovada existenței pericolului de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului.

Or, contrar celor reținute, actele de executare întocmite de organul fiscal sunt conforme prevederilor legale, făcând trimitere și la prevederile art. 213 alin. (8) din Codul de procedură fiscală.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea contestației la executare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. A. S.A a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.12.2017(Anexa 1), constatarea nelegalității Procesului-verbal nr. x/13.11.2017 (ANEXA 2), ce a stat la baza acestei decizii, cu consecința ridicării măsurilor asigurătorii instituite.

Curtea de apel a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și respingând cererea privind constatarea nelegalității procesului-verbal atacat.

Instanța de control judiciar reține că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFHD 14257 a fost emisă la data de 06.12.2017, iar efectele acesteia au încetat de drept la data de 06.06.2017, prin împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală.

Anterior împlinirii termenului în cauză, se constată că recurenta nu a făcut dovada emiterii unei decizii de prelungire a măsurilor asiguratorii instituite.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în speță, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care nu a făcut dovada emiterii unei decizii de prelungire a măsurilor asiguratorii instituite prin decizia contestată, ale cărei efecte au încetat de drept ca urmare a împlinirii termenului de 6 luni, prevăzut de art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 156 din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.