ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2384/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2384/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Antifraudă Fiscală, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii ADAF 15702 emisă de pârâtă la data de 03 iunie 2016.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3824 din 29 noiembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x din 3 iunie 2016, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, obligând-o la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru motivul de casare prevăzut de art. , 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a solicitat, în prealabil, să se ia act că, potrivit H.G. nr. 520/2013, art. 15 Secțiunea I, în cadrul Agenției funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, iar pentru pârâta cu care reclamanta a înțeles să se judece, calitate de pârâtă o are Agenția Națională de Administrare Fiscală, cerând ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul acestei din urmă instituții.
În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, susținând, în esență, că este pe deplin îndeplinită condiția prevăzută de art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, și anume existența pericolului ca debitorul să se sustragă față de bugetul general consolidat al statului, să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii și menținerea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate.
Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L., a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, excepția nulității recursului și, pe fond, a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, aspect care va fi analizat cu prioritate în condițiile art. 248 din C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 din același Cod.
Aspecte de drept și de fapt relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x din 3 iunie 2016, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală.
În cauză, se reține că intimata-reclamată a chemat în judecată Direcția Generală Antifraudă Fiscală în calitate de emitent al actului administrativ atacat și în considerarea capacității de drept administrativ a organului emitent, sentința recurată fiind pronunțată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această direcție, în calitate de pârâtă.
Calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a solicitat să se ia act că această instituție are calitate de pârâtă pentru Direcția Generală Antifraudă Fiscală cu care reclamanta a înțeles să se judece în primă instanță, structură fără personalitate juridică care funcționează în cadrul Agenției, potrivit H.G. nr. 520/2013.
Înalta Curte reamintește că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.
Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent și nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică.
În temeiul art. 36 din C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății".
Altfel spus, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se determină în concret, în raport cu litigiul dedus judecății, astfel, numai o anumită persoană poate fi reclamant, respectiv pârât în cadrul respectivului raport juridic.
Or, raportat la împrejurarea că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a figurat ca parte în proces la judecata cauzei în fond, aceasta nu justifică calitatea procesuală activă în exercitarea prezentului recurs.
Conform art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.".
Potrivit art. 494 raportat la art. 478 din C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.
Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părți doar persoanele care au avut această calitate și în fața primei instanțe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul inițial.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru lipsei calității procesuale active.
Totodată, va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 3824 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru lipsei calității procesuale active.
Respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 mai 2019.
Procesat de GGC - MM